VLADIMIR TISMĂNEANU

 





 


Vladimir Tismăneanu (n. 4 iulie 1951, Braşov) este un politolog român stabilit în Statele Unite, profesor de ştiinţe politice la University of Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post‑Communist Societies al aceleiaşi universităţi. În 2006 a fost preşedinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din data de 11 aprilie 2007, preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. A fost editorul revistei East European Politics and Societies (1998‑2004). Printre cele mai recente lucrări ale sale se numără „Stalinism for All Seasons” (University of California Press, Berkeley, 2003) şi „Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath” (coordonată împreună cu Sorin Antohi; Central European University Press, 2000).





Articolele şi studiile sale au apărut în numeroase ziare şi reviste, printre care New York Times, Washington Post, Common Knowledge, The New Republic, Partisan Review, Gazeta Wyborcza, Sfera Politicii, 22. Volumul „Revoluţiile din 1989. Între trecut şi viitor” (Polirom, 1999) a primit premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai buna traducere românească din domeniu. Premiul Fundaţiei Culturale Romane (2001) şi premiul „Ion I.C. Brătianu” (2001) pentru contribuţii la promovarea ideilor liberale. A primit premiul Grupului pentru Dialog Social pentru anul 2007.


     Lucrări: The Perfect Acrobat. Leonte Rautu, the Masks of Evil, co‑authored with Cristian Vasile (Bucharest: Humanitas Publishing House, 2008). A biography of Romania’s Stalinist propaganda czar, The Devil in History: Communism, Fascism, and the Lessons of the 20th Century (book contract with University of California Press, manuscript completed), The Mist Curtain. Co‑authored with Mircea Mihăieş, (Iaşi and Bucharest: Polirom Publishing House, 2008), Refusing to Forget (Bucharest: Curtea Veche Publishing House, 2007), Democracy and Memory: Essays on Communism, Fascism and Democracy (Bucharest: Curtea Veche Publishing House, 2006), The Great Shock at the End of a Short Century. Ion Iliescu in Dialogue with Vladimir Tismaneanu ‑ Social Science Monographs, distributed by Columbia University Press, 2004. New edition, Social Science Monographs/ Columbia University Press, 2006. Reviewed in Chronicle of Higher Education. Original edition, (Bucharest: Editura Enciclopedică, 2004). French translation, Ed. du Rocher, 2004, The End and the Means: Essays on Ideology, Utopia, and Myth (Bucharest: Editura Curtea Veche, 2004), Skeletons in the Closet. Co‑authored with Mircea Mihăieş (Iaşi and Bucharest: Polirom, 2004), Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. (Berkeley: University of California Press, 2003). Romanian translation, Polirom, 2005. Polish translation forthcoming. The book received the 2004 Barbara Jelavich Award from the American Association for the Advancement of Slavic Studies, Letters from Washington: Reflections on the Twentieth Century (Iaşi and Bucharest: Editura Polirom, 2002), Specters of Central Europe (Iaşi and Bucharest; Editura Polirom, 2001), Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post‑Communist Europe, (Princeton: Princeton University Press, 1998. Romanian translation, Editura Polirom, 1999; Polish translation, Muza Publishing House, 2001. Lithuanian translation, 2004. Major chapters translated in German, Ukrainian, Hungarian, Croatian. Recommended for the translation‑publishing program, Open Society Institute, Te Phantom of Gheorghiu‑ Dej: Studies in Romanian Communism (Bucharest: Editura Univers, 1995), New edition, revised and enlarged, Humanitas Publishing House, 2008, Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel, (New York: Free Press, 1993). Paperback edition with a new afterword. Romanian translation of updated version (Iaşi: Editura Polirom, 1997). Major chapters translated into Polish, Hungarian, German. Ukrainian translation, 2002, Reinventing Politics: Eastern Europe from Stalin to Havel, (New York: Free Press, 1992). Cloth edition. Romanian and Ukrainian translations, In Search of Civil Society: Independent Peace Movements in the Soviet Bloc (New York: Routledge, 1990), editor and principal author, e Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia (London and New York: Routledge, 1988).


 


1. Consideraţi că România de azi este diferită de cea anterioară anului 1989? Din această perspectivă, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastră, de o magistratură de dinainte de 1989 şi de una de după 1989?


 


Statul de dinainte de 1989 a fost unul de nedrept (Unrechtsstaat), în care fărădelegea este travestită în sistem legal. Era deci nu doar diferit de statul de drept, ci chiar opusul său. Călcâiul lui Ahile al post‑comunismului românesc a fost continuarea unor practici autoritariste moştenite din vechiul regim, perpetuarea în funcţii a unor oameni compromişi, legaţi prin fire vizibile şi invizibile de casta nomenklaturistă. Ceea ce nu înseamnă că nu s‑a schimbat nimic. Au avut loc reforme în justiţie, în special în timpul ministeriatului lui Valeriu Stoica. Există acum un corp de magistraţi care pot constitui masa critică necesară pentru ruptura definitivă cu sistemul Iliescu, inlcusiv cu metodele clientelare specifice unui organism politic ce sufera de corupţie endemică.


 


2. Ar trebui trecută cu vederea colaborarea unor magistraţi cu serviciile Securităţii, dată fiind experienţa şi competenţa acumulată (ştiut fiind că un bun specialist se formează în mulţi ani) sau ar trebui ca aceste persoane să fie expuse şi îndepărtate din profesie? Soluţia din Germania de Est, unde, după căderea zidului şi reunificare, judecătorii din perioada comunistă au fost îndepărtaţi, este cea mai bună?


 


Sunt în favoarea maximei transparenţe, susţin Legea Lustraţiei (evident gândită raţional, nu ca pachet‑omnibus ce poate fi prea uşor stopat din raţiuni tehniciste).  Colaborarea cu Securitatea nu ţinea de obligaţiile descrise, ca să spun astfel, în fisa postului, trebuie prin urmare sancţionată. Credibilitatea morală a magistratului se spulberă atunci când ştii că a fost complice Răului, că a ascuns acest lucru, mizând pe buna‑credinţă a cetăţenilor. Nu toată lumea a turnat, nu toata lumea s‑a prostituat.


 


3. Consideraţi că şi în prezent, în lume şi în România, puterea politică exercită influenţă sau control asupra magistraţilor? În ce modalitate? Prin ce pârghii?


 


Separaţia puterilor este cheia de boltă a unei democraţii viabile. Influenţele politicului se exercită prin canale informale, prin retele de complicităţi, trafic de influenţă, atribuiri de privilegii etc.. România are nevoie, poate, de ceea ce a trăit Italia în anii 90: o „revoluţie” a magistraţilor. Eu cred că întarirea statului de drept este o proritate a celui de‑al doilea mandat al preşedintelui Traian Băsescu.


 


4. Dacă ar trebui să vă adresaţi unei instanţe din România, pentru a vă ocroti un drept, aţi avea încredere în sistem, în general, şi în judecător, în special? Există vreo diferenţă între ceea ce ar trebui să fie un judecător şi ceea ce el este, în realitate?


 


M‑am adresat în legatură cu oribilele calomnii lansate la adresa mea de Gheorghe Funar, ca lider al Partidului „România Mare” (susţinea ca am delapidat documente secrete în perioada lucrului la Raportul Comisiei Prezidenţiale de analiză a comunismului şi că le‑am „vândut pe bani grei” în Statele Unite ale Americii). Sunt reprezentat de firma Stoica şi asociaţii. Am câştigat în primă instanţă, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în 2007. S‑a depus contestaţie, acum procesul se rejudecă. Deci am dovedit prin propria acţiune că am încredere în sistemul legal. Pot fi frustrat de temporizări, dar sunt sigur ca adevărul va învinge.


 


5. Ce socotiţi că ar trebui să facă membrii acestui corp profesional pentru întărirea independenţei şi sporirea încrederii publicului în actul de dreptate? Cum ar trebui să se comporte un judecător? S‑a născut oare judecătorul ideal?


 


Tot aşteptăm judecătorul ideal, iar el se prea poate să fie aici, lângă noi. Să nu cădem într‑un fel de pesimism care ne‑ar face să credem că totul e zadarnic. Nu, eu chiar cred că depinde de câţiva oameni să creeze o diferenţă. Aşa încep întotdeauna marile schimbări. Cu fiecare magistrat care refuză să trăiască în minciună se fortifică şansele ca majoritatea magistraţilor să vrea să trăiască în adevăr.