VICTOR NEUMANN

Victor Neumann (n. 28 octombrie 1953, Lugoj) este un istoric, profesor al Universitatii de Vest din Timisoara; titularul cursurilor de istorie moderna a Romaniei si istorie moderna universala; coordonator al Scolii Doctorale de Istorie Conceptuala Reinhart Koselleck, realizata in parteneriat cu Univertsitatea din Aachen si in colaborare cu profe­sorul Armin Heinen. Autor al cartilor Ideologie si fantasmagorie, Polirom, 2001; Tentatia lui homo europaeus, Polirom, 2006; Neam, Popor sau Natiune?, Curtea Veche, 2005.

 

1. Considerati ca Romania de azi este diferita de cea anterioara anului 1989? Din aceasta perspectiva, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastra, de o magistratura de dinainte de 1989 si de una de dupa 1989?

 

Exista cateva diferente importante intre Romania de astazi si aceea a regimului totalitar national‑comunist. Dar si cateva similitudini. Intrebarea dumneavoastra ma duce cu gandul in primul rand la aspectul non‑juridic al neajunsurilor existente in Romania si adesea semnalate de mass‑media. Aidoma oricarei alte discipline, magistratura trebuie inteleasa in functie de bagajul cultural al individului, civismul societatii, modernizarea institutionala si binele de obste dezvoltat de elitele politice si profesionale. Cred ca multi magistrati romani au facut eforturi de adaptare la schimbarile sistemului administrativ‑politic de dupa 1989, au aratat interes pentru democratie si pentru gandirea si aplicarea noii legislatii. Formularea stangace ori ambiguitatile unor legi (multe din textele acestora sunt interpretabile), slabiciunile invatamantului juridic si competentele neconvingatoare ale absolventilor din numeroasele facultati de drept existente in Romania, criteriile de promovare in posturi si absenta managementului perfor­mant au intarziat modernizarea sistemului si transformarea magistratului intr‑un model intelectual‑profesional respectabil.

2. Ar trebui trecuta cu vederea colaborarea unor magistrati cu serviciile Securitatii, data fiind experienta si competenta acumulata (stiut fiind ca un bun specialist se formeaza in multi ani) sau ar trebui ca aceste persoane sa fie expuse si indepartate din profesie? Solutia din Germania de Est, unde, dupa caderea zidului si reunificare, judecatorii din perioada comunista au fost indepartati, este cea mai buna?

 

Cred ca o etica profesionala este importanta atat in cazul magistratilor, cat si in acela al celorlalte segmente profesionale de elita. Sa retinem insa ca democratia nu se construieste nici prin condamnarea trecutului si nici prin stergerea urmelor sale. Importanta imi pare depasirea vechii paradigme culturale, respectiv construirea unei alternative de gandire adaptata lumii contemporane. Suspiciunea, delatiunea, absenta respectului de sine si a respectului celorlalti, monologul, ar fi de dorit sa lase loc responsabilitatii individuale, culturii dialogale, normelor de coabitare. In fond, societatea Romaniei secolului al XXI‑lea are nevoie de formarea caracterelor, de adaptarea la setul de valori occidental si pentru aceasta este important proiectul elitelor sale. Magistratul, scriitorul, jurnalistul, profesorul, medicul au un rol fundamental in orice schimbare politica. Ei pot fi in cazul in care se pregatesc, se autoperfectioneaza si sunt constienti de adevarata lor menire ‑ promotorii reformei culturale vizand reasezarea structurii de gandire pe criterii diferite de acelea anterioare, caz in care primeaza stiinta, instructia, voluntariatul, competitia, norma etc. O asemenea innoire/reasezare este pendinte de informatiile si ideile promovate la varful, ca si la baza societatii. De exemplu, depasirea vechilor dusmanii pe criterii sociale, etnice, religioase, ideologice, evitarea radicalismelor pretinde un sistem de invatamant european, multa stiinta si decizii intelepte.

Ceea ce se poate realiza gratie unui sistem de valori si a unor reflexe de gandire in care isi face loc bunul simt, diversitatea opiniilor, relatia fireasca cu semenii, tendinte ce surclaseaza expresiile si atitudinile de inspiratie totalitara. Doar astfel se va putea invata din gravele erori ale comunismului postbelic, atunci cand acesta a procedat la nediferentiate condamnari ale oamenilor, creatiilor, mostenirilor culturale. Un stat democratic al tuturor cetatenilor sai nu se poate construi prin punerea accentului pe diferentialisme si pe injustitie, pe inechitate sociala si abuzuri ale unor personaje sfidand legea la adapostul unei averi obtinuta prin frauda. Respectul pentru drepturile omului si ale cetateanului presupune egalitatea de sanse, iar pentru o democratie acestea sunt fundamentale. Germania postbelica a beneficiat de aportul unui mare numar de specialisti care facusera parte din aparatul fostului regim nazist si care s‑au putut adapta noului context statal si noului limbaj social‑politic. Functionari superiori, ingineri, magistrati, medici, savanti, consilieri, contribuisera dupa razboi la reconstructia Germaniei. Pana si teoreticienii politici fusesera recuperati, cazul filozofului Carl Schmidt este doar unul din celebrele exemple, o referinta de varf a culturii politice germane atat inainte de razboi, cat si dupa. Cancelarul Adenauer era convins ca refacerea statului era imposibila fara aportul specialistilor. Cat despre masurile luate in Germania de Est dupa 1989, nu cred ca acestea se pot constitui intr‑un model pentru Romania, macar si pentru faptul ca Romania nu a avut un frate mai mare la Vest si nici un plan Marshall de care sa poata profita spre a dezvolta o cultura libera si o prosperitate economica. Cu alte cuvinte, situatiile din cele doua state nu sunt comparabile.      

 

3. Considerati ca si in prezent, in lume si in Romania, puterea politica exercita influenta sau control asupra magistratilor? In ce modalitate? Prin ce parghii?

 

Cred ca in Romania exista o influenta a politicului, dar un control e prea mult spus. Chiar si atunci cand magistratii cu chemare probeaza stiinta, cumpatare, echilibru, ei par timorati in fata omului politic. La fel de important este sa spun ca un continuu control politic este vizibil mai cu seama in culturile colectiviste, acolo unde dependentele sociale, materiale, familiale sunt inradacinate. Adesea, intr‑o tara ca Romania, din invocatele cauze coruptia este dificil de combatut. Ea nu este doar o problema pentru actul de justitie, ci este o tema ce priveste cultura populatiei, caci exprima un fel de a fi si de a gandi al majoritatii oamenilor. Intr‑un asemenea cadru, cei ce cauta sa respecte programul, norma, legea adesea o minoritate din corpul social ‑ sunt marginalizati sau exclusi. Cred ca nu exagerez atunci cand spun ca parghiile de control ale politicului si nu numai ale lui ‑ asupra magistratilor fac parte din bagajul cultural ce vine din trecut si din structura de gandire a populatiei. Ele indica forme de existenta premoderne, in care constrangerile colective generate de sentimente si senzatii surclaseaza informatia reala, cunoasterea autentica, rationamentul logic si etica.

4. Daca ar trebui sa va adresati unei instante din Romania, pentru a va ocroti un drept, ati avea incredere in sistem, in general, si in judecator, in special? Exista vreo diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie un judecator si ceea ce el este, in realitate?

 

Chiar daca progresele justitiei sunt lente, am incredere in instantele din Romania si aceasta pentru ca sunt incredintat ca s‑au petrecut si schimbari in bine in perioada postotalitara. Am intalnit magistrati cultivati, atenti la fenomenele social‑politice, dornici de perfectionare, capabili de analize, interpretari si decizii juste. M‑as adresa lor fara reticente. Criza de constiinta a Romaniei indica rostul unei schimbari, iar aceasta trebuie sa se reflecte in valori alternative la colectivism, in valori ce trimit la formarea individului responsabil. Un magistrat respectabil ar trebui sa fie o persoana de inalta tinuta intelectuala, in care sa se regaseasca si stiinta juridica si formatia umanista, si logica si etica. El ar trebui sa fie capabil sa se derobeze de partizanatele de orice fel, sa se lase condus de bune moravuri si sa gandeasca precum un om liber.

5. Ce socotiti ca ar trebui sa faca membrii acestui corp profesional pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate? Cum ar trebui sa se comporte un judecator? S‑a nascut oare judecatorul ideal?

 

Independenta justitiei este esentiala, motiv pentru care cred ca judecatorul este cel dintai care face efortul de a fi inteles si de a fi acceptat de societate. Gratie efortului sau intelectual si a corectitudinii deciziilor sale, societatea romaneasca va avea mai multa incredere in sine si in institutiile destinate sa imparta dreptatea. Tocmai de aceea este de dorit ca prestatiile judecatorului sa se identifice cu luminarea cazurilor pe care le judeca. Comportamentul sau va trebui sa fie unul exemplar si aceasta pentru ca aidoma medicului si profesorului menirea lui este sa‑si puna viata si stiinta in slujba unui crez, a binelui de obste. In sfarsit, e firesc ca viata fiecaruia dintre noi sa fie o continua tentatie spre implinirea unui ideal. Cu atat mai mult a aceluia pe care locuitorii cetatii l‑au invitat sa se dedice cunoasterii si punerii in lucrare a legii, l‑au delegat sa le fie arbitru si l‑au numit inca din antichitate cel dintai contributor capabil sa confere un sensus communis relatiilor dintre semeni.

Citatul zilei

Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine

Iustinian

Personalităţi

Mihai Eminescu Mihai Eminescu Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) a fost poet , prozator  roman,   ... citeşte mai mult →

Interviuri

Calin Andrei Mihailescu Calin Andrei Mihailescu Calin‑Andrei Mihailescu (n. 16 decembrie 1956, Bucuresti) este un critic liter ... citeşte mai mult →