Publicitatea drepturilor reale

Una dintre cele mai importante distinctii in dreptul civil este cea dintre persoane si bunuri; mai mult decat o distinctie, ea reprezinta o ierarhie, deoarece persoana este considerata cea mai mare dintre bogatii. Termenul de bun a comportat de-a lungul timpului numeroase definitii, dar consideram ca in sens strict juridic, el desemneaza ceea ce este util, ceea ce satisface nevoile materiale ale omului. Bunul este conditia libertatii; altfel spus intreaga existenta a omului graviteaza in sfera dobandirii bunurilor. In contemporaneitate, omul apare definit la fel de mult prin verbul a avea ca si prin verbul a fi. Prin urmare, suntem pentru ca avem si avem pentru ca am dobandit drepturi de proprietate privata asupra unor bunuri.

Daca dreptul de proprietate – in sensul clasic al Codului civil francez, Cartea a II-a, art. 516-710 – nu putea sa poarte decat asupra bunurilor corporale, conceptul are astazi semnificatii mai largi. Dreptul de proprietate poarta nu numai asupra unui lucru material, ci si asupra unei activitati: fond de comert, proprietate intelectuala, brevete de inventie. Termenul de bun primeste un sens mai larg, in acord cu dispozitiile Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului; el desemneaza toate drepturile avand o valoare patrimoniala: drepturi reale, drepturi derivate din creatia intelectuala si drepturi de creanta.

Dintre toate aceste categorii de bunuri, in demersul nostru stiintific este relevanta distinctia facuta intre bunurile mobile si imobile. Diferenta fizica existenta intre acestea da nastere la trei consecinte, care se refera la formalitatile de publicitate a drepturilor reale, la garantiile reale si la posesie.

Prin instituirea unor norme legale care sa guverneze organizarea si functionarea societatii se urmareste evident asigurarea protectiei acesteia, in general, si a individului, in particular, ca element al acestui intreg, in fata oricarei fraude si pentru a preintampina orice prejudiciu.

Din punct de vedere al participantilor la circuitul civil, aceasta protectie vizeaza apararea drepturilor subiective, atat a celor personale, cat si a celor patrimoniale. Aceste drepturi, atat timp cat fac parte din patrimonial unei persoane si sunt incluse in circuitul civil, au un caracter social, ele manifestandu-se ca o relatie care se stabileste intre titularul dreptului si ceilalti membri ai societatii. In aceasta ipoteza, pentru a putea fi respectate, aceste drepturi trebuie sa fie aduse la cunostinta societatii, a celorlalti participanti la circuitul civil, altii decat titularul lor, deoarece cu cat un drept este mai bine delimitat si mai bine cunoscut, cu atat el este mai respectat si cu atat el se exercita mai corect; acest scop este adus la indeplinire prin intermediul institutiei juridice a publicitatii.

Publicitatea actelor juridice este strans legata de forma acestora. Unul dintre cele mai importante segmente ale publicitatii juridice il constituie publicitatea actelor juridice prin care se constituie, se sting sau se transmit drepturi reale. Drepturile reale sunt, prin esenta lor, opozabile erga omnes, spre deosebire de drepturile de creanta care sunt opozabile doar unui debitor determinat. Dar pentru ca aceasta opozabilitate erga omnes sa fie functionala trebuie ca dreptul real la care ea se refera sa fie cunoscut de catre membrii societatii, pentru ca acestia sa-l poata respecta ca atare. Cu alte cuvinte, este necesara publicitatea actului prin care el s-a nascut.

* * *