ULTRAJUL JUDICIAR. JURISPRUDENTA RECENTA

Mai multe detalii ULTRAJUL JUDICIAR. JURISPRUDENTA RECENTA

Autoritatea este un atribut al puterii, specific formelor de organizare statala, conferit prin lege si unor forme organizaționale fara caracter etatic, ce concura la promovarea si apararea unor interese generale ale societații. De acest prestigiu, de care trebuie sa se bucure toate aceste organizații, depinde intr-o mare masura exercitarea corespunzatoare a atribuțiilor incredințate, potrivit legii, si desfasurarea in bune condiții a activitații acestor forme de organizare statala si nestatala.

Tocmai de aceea, legea penala apara atributul autoritații impotriva tuturor faptelor care ii aduc atingere, incriminand ca infracțiuni acele abateri de la normele de conduita prin care prestigiul specific funcțiilor publice este afectat si sancționandu-le in raport cu gravitatea lor. In randul acestor fapte, un loc deosebit de important il ocupa infracțiunea de ultraj, ce are ca scop apararea acelor persoane care indeplinesc o funcție ce implica exercițiul autoritații de stat impotriva oricaror atingeri aduse demnitații, libertații psihice si integritații lor fizice, pentru fapte indeplinite sau activitați aflate in legatura cu exercițiul funcției.

Urmarind sa asigure prestigiul autoritații de stat impotriva manifestarilor de acest gen, alaturi de infracțiunea de ultraj, Codul penal a incriminat prin dispozițiile art.279, infracțiunea de ultraj judiciar, in cadrul Titlului IV al Parții speciale, consacrat infracțiunilor impotriva infaptuirii justiției. Potrivit dispozițiilor art.279 alin.1 din Codul penal, amenințarea, lovirea sau alte violențe, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul, savarsite impotriva unui judecator sau procuror aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu se sancționeaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infracțiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate. Dispozițiile art.279 alin.2 din Codul penal prevad ca savarsirea unei infracțiuni impotriva unui judecator sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, de aceasta data, in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționeaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infracțiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate. Potrivit alineatului 3 al art.279 din Codul penal, cu aceeasi pedeapsa se sancționeaza faptele comise in condițiile alineatului 2, daca privesc un membru de familie al judecatorului sau procurorului. In sfarsit, potrivit alineatului final al textului de lege, dispozițiile alin.1-3 se aplica si faptelor comise impotriva unui avocat in legatura cu exercitarea profesiei.

Codul penal din 1968 reglementa aceste categorii de fapte in cadrul infracțiunii de ultraj, prevazute de art.239 si art.2391, impreuna cu cele indreptate organelor de cercetare penala, experților, executorilor judecatoresti, polițistilor, jandarmilor, militarilor, soțului sau rudelor apropiate ale acestor persoane, alaturi de restul faptelor indreptate contra autoritații, in cadrul Titlului V al Parții speciale.

Noul Cod penal a renunțat la modelul oferit de Codul penal anterior, din rațiuni ce țin de importanța si specificul noilor reglementari, legiuitorul justificandu-si opțiunea in expunerea de motive prin argumente ce țin de necesitatea unei protecții mai eficiente a valorilor sociale ocrotite de legea penala.

Potrivit inițiatorilor actului normativ, justificarea incriminarii distincte a infracțiunii de ultraj judiciar fața de infracțiunea de ultraj consta in aceea ca, prin voința legii, judecatorul, procurorul sau avocatul au atribuțiile judiciare cele mai importante, iar de modul de indeplinire a acestora depinde decisiv buna desfasurare a cursului unui proces si rezultatul acestuia, astfel ca asigurarea unei protecții sporite impotriva unor forme de violența exercitata asupra lor este, din aceasta perspectiva, justificata.

Intrucat aceasta distincție este intalnita si in Codul penal francez (art.433-3) si Codul penal italian (art.341 si art.343), rațiunea pentru care aceasta varianta speciala a ultrajului a fost incriminata distinct, iar nu ca o circumstanța agravanta a infracțiunii impotriva autoritații, este legata de largirea sferei sale de protecție, in raport cu reglementarea anterioara, prin includerea unor categorii de persoane implicate in infaptuirea actului de justiție si care nu sunt funcționari publici, prin urmare, nu pot avea vreo atribuție in exercitarea autoritații de stat la care se refera art.257 din Codul penal, asa cum sunt avocații.

Un alt element de noutate este cel de la alineatul 2 al art.279 din Codul penal, iar el este legat de savarsirea infracțiunii impotriva unui judecator sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta dispoziție speciala nefiind prevazuta de Codul penal anterior, sub imperiul caruia faptele comise in acest scop erau incadrate ca infracțiuni de drept comun (spre exemplu, violare de domiciliu, distrugere etc).

Raspunzand provocarilor legislative actuale si necesitaților de ordin practic, culegerea de fața isi propune sa aduca in centrul atenției o serie de aspecte jurisprudențiale de data recenta, care sa vina in ajutorul teoreticienilor si profesionistilor dreptului, apte sa raspunda nu doar nevoilor imediate de informare, ci si necesitații de aduce in atenția publicului acele probleme de actualitate cu care practica judiciara se confrunta.

Examenul jurisprudențial actual vine sa completeze paleta unei cazuistici consacrate in randul practicienilor, dar care nu mai era in masura sa raspunda acelor transformari legislative care au condus la reconfigurarea conținutului normativ al infracțiunii de ultraj si care, in mod evident, se doreau a fi aprofundate dintr-o mai larga perspectiva, cea a profesionistilor dreptului.

Noutatea, numarul si diversitatea situațiilor prezentate pun in discuție si necesitatea unei protecții sporite pe care legiuitorul ar trebuie sa o acorde valorilor protejate de legea penala, fenomenul judiciar actual inregistrand o vizibila recrudescența, incurajata de multiplicarea canalelor de comunicare si de relaxarea tratamentului penal din ultimii ani, care influențeaza comportamentul persoanelor aflate in conflict cu legea penala.

Tocmai de aceea, jurisprudența tematica se doreste a fi un semnal adresat unor decidenți, care, intr-o perioada nefasta a istoriei noastre, au fost preocupați in a da o cat mai mare eficiența principiului umanismului in dreptul penal, dar nu in sensul evolutiv, de protejare cat mai eficienta a valorilor sociale ocrotite de legea penala, ci intr-un sens involutiv si orientat, destul de vizibil, in scopul slabirii autoritații statului si incurajarii acestui gen de infracțiuni.

De altfel, faptul ca unele infracțiuni se consuma in diferite locații rezervate actului de justiție este o dovada in sensul celor aratate, iar imprejurarea ca faptele ce constituie obiect al multor amenințari reprezinta infracțiuni grave nu face decat sa conforme aceasta trista realitate. Ca lucrurile stau asa o dovedeste si faptul ca autorii unor astfel de fapte nu se mai ascund in spatele unor identitați fictive sau mesaje anonime, ci doresc a se face cunoscuți, formuland mesaje, scrisori, angajandu-se in discuții telefonice sau discuții pe rețele de socializare, in care isi fac cunoscute planurile si intențiile de razbunare si in care se descarca emoțional, la modul cel mai evident cu putința.

Culegerea de practica judiciara dedicata ultrajului judiciar mai demonstreaza un lucru si anume acela ca aceste fapte se diversifica de la an la an, savarsindu-se nu doar in variantele clasice, cunoscute practicienilor dreptului, ci si in mediul virtual, motiv pentru care autorii lucrarii au cautat sa aduca in atenția celor interesați o serie de spețe, in care incitarea la violența in spațiul on-line a devenit un mod de manifestare, menit sa atraga noi adepți. Acest tip de mesaje sunt, astfel, preferate celor propagate pe cale orala, deoarece sunt de natura sa asigure o mult mai larga raspandire in randul publicului, avand un impact social mai profund, contribuind la promovarea unei stari de spirit negative in planul climatului de siguranța publica, prin promovarea si incurajarea unor modele comportamentale.

Alaturi de mesaje, in mediul virtual se fac remarcate si alte tipuri de comunicari, ceva mai sofisticate, menite sa aiba un impact in randul populației tinere, mai predispusa la insusirea unor modele negative de comportament, cum sunt comentariile si clipurile video, menite a-i promova pe autorii acestora si a-i face mai cunoscuți in randul comunitaților din care provin.

In mod evident, din aceasta prezentare nu lipsesc nici faptele comise prin mijloace de comunicare orala sau scrisa, diverse sub aspectul tipologiei lor, cele mai multe prezentandu-se ca amenințari adresate in legatura cu modul de indeplinire a atribuțiilor de serviciu si care, uneori, sunt savarsite chiar in timpul exercitarii acestor atribuții, in incinta unor spații rezervate actului de justiție sau in apropierea unor asemenea locații.

Fireste, desi mai puține ca numar, nu lipsesc nici faptele comise cu violența, incepand cu cele de natura verbala, dar care, insoțite fiind de instrumente ce ar putea fi folosite ca arme, sunt de natura sa provoace o mai mare temere persoanelor vatamate si continuand cu cele de natura fizica, savarsite in scop de razbunare pentru calitatea serviciilor de consultanța acordate sau insuccesul in activitațile juridice prestate de anumiți avocați.

Toate aceste imprejurari care s-au bucurat de atenția organelor judiciare sunt descrise pe larg, pentru ințelegerea cat mai buna a situației faptice, prin prezentarea unei dinamici procesuale a fiecarei cauze, fiind redate argumentele ce au format convingerea instanței, dar si cele care au fost inlaturate, datele de identificare ale parților si celorlalte persoane implicate in infaptuirea actului de justiție fiind anonimizate, hotararile judecatoresti selectate fiind preluate de pe portalul http://www.rolii.ro/ si usor adaptate pentru fluența citirii.

In acest context, culegerea de practica judiciara reprezinta un bun indrumar, care merita atenția cuvenita din partea practicienilor si teoreticienilor dreptului, intrucat prin intermediul acesteia sunt analizate, in mod detaliat, aspecte care țin de corecta aplicare a legii din partea organelor judiciare, de modul de individualizare a pedepsei sau modul in care elementele ce se integreaza conținutului constitutiv al infracțiunii sunt analizate in diferite situații particulare.

Fireste, datorita modului de prezentare exhaustiv, procesul de apreciere a probelor in fiecare dintre situații va putea fi aprofundat de catre cititori, acestia avand posibilitatea de a reflecta cu privire la modul de rezolvare a laturii penale si civile, pe baza unui ansamblu de elemente, care sa le permita corecta evaluare a probelor propuse in acuzare sau aparare.

Nu in ultimul rand, prin prezentarea unor aspecte specifice fiecarui caz, referitoare la procedeele si metodele probatorii sau procesul de culegere, administrare si apreciere a probelor, culegerea isi poate dovedi utilitatea nu doar in planul dreptului penal substanțial, ci si in planul dreptului procesual penal, cei interesați de latura tehnica a fenomenului avand la dispoziție, in mod indirect, si o serie de informații din domeniul unor stiințe conexe, precum criminalistica si criminologia, beneficiind de un tablou complet asupra infracțiunii de ultrajului judiciar, dintr-o dubla perspectiva, teoretica si aplicativa.

In sfarsit, nadajduim ca acest efort creativ sa nu ramana in nelucrare, ci sa reprezinte chiar sursa unor propuneri de imbunatațire a legislației noastre penale, atat de greu incercata pe parcursul ultimilor ani, mai cu seama ca formele de manifestare comportamentului uman sunt in continua prefacere, iar multe din formele de raspuns din partea statului sunt precare si lipsite de eficiența pe care destinatarii dreptului si-a doresc.

Efortul autorilor survine pe fondul unor puternice framantari de pe scena publica, Asociația Profesionala Forumul Judecatorilor din Romania fiind implicata intr-un demers continuu de aparare statului de drept. Aceasta batalie dusa la baioneta, specifica pe alocuri unui razboi de gherila, a presupus si inca mai presupune numeroase sacrificii, mai puțin cunoscute publicului larg, obisnuit cu produsul final al unei munci intelectuale depuse pe parcursul a sute de nopți nedormite, dar in egala masura aspirant al valorilor democratice autentice. Autorii

Despre autor

Dragos Calin

Judecator la Curtea de Apel Bucuresti, formator al Institutului National al Magistraturii pentru formarea profesionala continua dreptul Uniunii Europene, cooperare judiciara internationala in materie civila si comerciala, dreptul muncii si dreptul asigurarilor sociale; cercetator stiintific asociat al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane – Centrul de Studii de Drept European, director al Revistei Forumul Judecatorilor, membru in colegiul stiintific al revistei Jurisclasor CEDO, coeditor al Revistei iaduer.ro – Afaceri juridice europene, membru fondator si copresedinte al Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania (2007-prezent), membru al Consiliului de Administratie GEMME Europe  (mai 2010-prezent), vicepresedinte al GEMME Europe – Groupement Européen des Magistrats pour la Médiation (mai 2010-mai 2012), membru fondator al CIMJ (Conférence Internationale de Médiation pour la Justice), octombrie 2009, Paris

Ciprian Coada