Segregarea urbană. Separaţi dar împreună

Mai multe detalii Segregarea urbană. Separaţi dar împreună

Este destul de facil să enumeri lucrurile care par să aparţină oraşului. Scuaruri, parcuri şi pizzerii care clocotesc de oameni. Cafenele stradale şi restaurante etnice. Magazine universale elegante. Metrouri şi pasaje. Autobuze, tramvaie şi troleibuze. Trotuare neastâmpărate. Strigătele comercianţilor stradali. Zgomotul traficului. Zgârie-nori îndrăzneţi. Mall-uri şi parcuri industriale. Edificii sportive gigantice precum stadioanele. Oameni îmbrăcaţi nonconformist sau revoltător. Magazine stradale. Slum-uri, ghetouri, cartiere elitiste şi case închiriate. Cerşetori şi drogaţi. Clădiri îmbrăcate în praf şi funingine. Smog. Apa impură de la robinet. Nu trebuie uitate nici sălile de expoziţii, centrele de conferinţe, galeriile de artă sau spaţiile culturale. Colţul găştilor/bandelor, depozitele logistice şi noile centre media. Nici monumentele şi muzeele, ori aleile comerciale şi aeroporturile nu trebuie omise. Şi lista poate continua la nesfârşit. De asemenea, este destul de uşor să enumeri acele adjective care pot da un anumit sens pentru ceea ce sunt oraşele în general. Rapid, tare, zgomotos, îndrăzneţ. Divers, cosmopolit, superficial. Nenatural, inuman, anonim. Riscant, elegant, orbitor, periculos. Toate aceste cuvinte transmit ceva în funcţie de modul în care sunt experimentate şi percepute oraşele; în funcţie de modul în care sunt ele înţelese. Cu toate acestea, este destul de dificil să defineşti ce face un oraş să fie într-adevăr oraş, şi care sunt forţele care fac viaţa să fie cu adevărat urbană.

Lucrarea de faţă, evident, nu şi-a propus să definească oraşul sau să răspundă la întrebările legate de viaţa urbană în general ci, mai degrabă, doreşte să aducă, atât în atenţia specialiştilor, cât şi a nespecialiştilor, problema segregării urbane. Prin urmare, dacă ar fi să ne raportăm la viaţa urbană, subiectul acestei analize are în vedere doar o mică parte a vieţii urbane, care reprezintă doar o rotiţă a complexului mecanism urban. Nu putem înţelege oraşul chiar şi alocându-i o mie de adjective sau enumerându-i lucrurile care par să-i aparţină. Enumerarea elementelor şi aprecierea lor nu ajută deloc. Ceea ce dă cu adevărat valoare unui oraş, este modul în care acesta funcţionează şi maniera în care funcţionalitatea lui mulţumeşte urbanii (locuitorii oraşului). Satisfacerea nevoilor psihice şi fizice creează premisa pentru ca locuitorii să nu caute un loc mai bun; contrar indivizii părăsesc locaţia pentru a duce o viaţă mai bună şi mai civilizată în alt oraş. Iată care sunt motivele pentru care auzim adesea că oraşele din ţările nordice sunt cele mai prielnice locuirii. Şi, totodată, motivul pentru care oamenii din jurlul nostru, locuitori ai Bucureştiului, vorbesc adesea de dorinţa aprigă de a pleca din oraş. Segregarea este prezentă în aproape toate oraşele lumii. Însă în unele dintre ele acţiunea ei este aproape insesizabilă, întrucât nu are atât de multe faţete de manifestare. Prin urmare, fără doar şi poate, unul dintre factorii care formează repulsii faţă de un oraş este şi segregarea urbană, element esenţial al geografiei urbane.

Deci ne confruntăm cu o problemă. În timp ce multe dintre temele care au încântat geografii urbanişti au fost abordate în lucrări de specialitate, segregarea urbană a fost considerată fie subscrisă altor probleme urbane (sărăcie, mobilitate, locuire, infrastructură tehnico-edilitară etc.), fie pur şi simplu lăsată deoparte, devenind astfel terenul de analiză al altor specialişti (sociologi în special, dar şi economişti, istorici, arhitecţi etc.). Astfel, un concept spaţial definitoriu pentru dinamica urbană a scăpat analizelor geografice, pierzându-se mult din calitatea studiilor întreprinse. Ca atare, în forurile decizionale urbane abia dacă se aminteşte de studiile şi cercetările geografice, întrucât ele sunt considerate adesea nepractice; întâietate căpătând celelalte domenii amintite, fapt care s-a repercutat şi asupra morfologiei şi structurii socio-spaţiale urbane actuale. Şi atunci, probabil, ne este mai uşor să înţelegem de ce Bucureştiul nu este mulţumitor pentru locuitorii săi. Cu alte cuvinte, trebuie precizat că segregarea urbană nu este literalmente singurul lucru ce-i lipsea geografiei urbane, însă este unul dintre cele mai importante. Structurile socio-spaţiale şi alegerile acestora generează baza dinamicii spaţiale într-o aşezare (atât urbană, cât şi rurală). Iar înţelegerea geografică a acestor forme spaţiale, poate completa golurile lăsate libere de celelalte ştiinţe, sau altfel spus, studiile geografice din domeniul segregării urbane pot îmbogăţii multi-disciplinaritatea abordărilor urbane în scop funcţional.

Importanţa cărţii Segregarea urbană. Separaţi dar împreună este dată în primul rând de noutatea subiectului pentru literatura naţională şi de analiza teoretico-metodologică a procesului de segregare privit într-o manieră integrată la nivel urban. Cumularea logică a conceptelor urbane şi sociale care mijlocesc segregarea, împreună cu filtrarea acesteia prin mai multe domenii ştiinţifice, urmate de tipologizarea formelor sociale şi spaţiale întâlnite în literatura de specialitate şi schiţarea celor mai importante cauze şi efecte urbane, au constituit un prim element în analiza lucrării. Iar în al doilea rând, valoarea acesteia rezidă din analiza concretă şi practică a cazului capitalei, unde elementele teoretice au fost riguros aplicate prin intermediul metodelor socio-geografice (calitative şi cantitative).

Un prim pas în dezvoltarea subiectului l-a avut motivaţia alegerii temei, care a stat în legătură cauzală cu modificările succesive petrecute după revoluţie în structura şi funcţionalităţile Bucureştiului, precum şi datorită faptului că astăzi cele mai multe oraşe sunt definite, nu prin omogenitate, ci mai degrabă prin eterogenitate (etnică, economică, funcţională etc.). Prefacerea continuă a spaţiilor urbane sub acţiunea directă a calităţii vieţii este o realitate socială şi geografică. Evoluţia spaţiilor urbane este generată de o serie de fenomene: segregarea socio-apaţială, gentrificarea, renovarea urbană, mobilitatea rezidenţială, precum şi altele. Zonele fie devin prea costisitoare din punct de vedere economic, generând eliminarea celor care nu îşi pot permite să locuiască într-o astfel de zonă, fie spaţiile nou create sunt greu accesibile anumitor categorii sociale. Tot acest complex de factori generează spaţii însemnate unde anumite clase sociale nu au acces sau din care anumiţi indivizi sunt excluşi. Vizibilă cu precădere după 1989, această dinamică a afectat şi Bucureştiul într-o manieră destul de intensă. A vorbi despre Ferentari astăzi fără a aminti de rromi, sărăcie şi delicvenţă, sau despre Cotroceni şi Primăverii fără a avea în minte populaţia bogată care locuieşte acolo, este ca şi când ai încerca să prezinţi capitala fără marile sale edificii culturale (Ateneul, Muzeul Naţional de Istorie a României, Biblioteca Naţională, Cercul Militar Naţional ş.a.) realizate sub oblăduirea lui Carol I, admiţând că acesta nu a avut niciun rol în evoluţia culturală a oraşului.

Mai mult, în condiţiile capitalismului şi democraţiei, fiecare este liber să aleagă unde doreşte să se localizeze. Un motiv în plus pentru interesul suscitat de această temă, a fost maniera în care diferite grupuri sociale se concentrează în spaţiu, nu numai în funcţie de venit, dar şi de etnie, rasă, educaţie sau religie. Pe de altă parte, curiozitatea ştiinţifică a stârnit interesul aflării răspunsului la întrebarea dacă şi în Bucureşti aceste forme de concentrare spaţială sunt prezente şi ce efecte generează ele? Astfel, scopul şi obiectivele lucrării au avut două dimensiuni. Prima dimensiune a fost aceea de a crea un cadru teoretic şi metodologic pentru viitoarele abordări ale segregării urbane, iar cea de-a doua s-a concentrat pe analiza cazului bucureştean conform metodologiei dezvoltate în prima parte a lucrării. Demersul ştiinţific a necesitat, după cum era şi normal, împrumuturi teoretice şi metodologice din alte ştiinţe. Practic cel mai important şi inedit element ştiinţific al acestei lucrări îl reprezintă analiza segregării urbane pentru cazul Bucureştiului. Totodată, analiza asupra segregării urbane cu aplicabilitate practică asupra Municipiului Bucureşti, aduce şi alte elemente de noutate pentru studiile în domeniu şi care se găsesc tratate pe larg în paginile cărţii. Ca atare, lucrarea de faţă, aşa cum am mai menţionat deja, capătă şi veleităţi practice dovedind reale modalităţi de aplicabilitate. Urmărind tendinţele, mutaţiile şi mobilităţile spaţiale postdecembriste ale capitalei la nivel social, coroborate cu mecanismele administrative şi politice ale autorităţilor, lucrarea de faţă poate oferi soluţii palpabile pentru o dinamică urbană viitoare, în care segregarea să fie din ce în ce mai mult diminuată. Printre efectele cele mai nedorite ale segregării ce îmbracă forme spaţiale se numără ghetourile şi slum-urile. Lipsa banilor şi a oportunităţilor îi împinge pe locuitorii ghetourilor şi slum-urilor spre ilegalităţi, consum de droguri şi violenţă. Totodată, lipsa educaţiei perpetuează agonia socială a acestor spaţii urbane. Pornind de la studii de acest gen, autorităţile locale trebuie să încerce eliminarea problemelor sociale cu cele mai mici costuri posibile şi fără a cădea în capcana „asistării sociale”. Cu alte cuvinte, luarea de măsuri se va baza pe zicala nu da peşte flămândului, ci dă-i undiţă şi învaţă-l să pescuiască. Neluarea de măsuri urgente pentru eradicarea sărăciei, înseamnă accelerarea dinamici spaţiale a populaţiei care locuieşte aici. În altă ordine de idei, neluarea de măsuri acum, înseamnă costuri mult mai mari pe viitor.

Acestea fiind spuse, credem că demersul lucrării, structurată în două părţi şi şapte capitole este unul logic şi are ca punct de plecare cadrul teoretico-metodologic al segregării urbane.  În această primă parte a lucrării au fost analizate câteva concepte spaţiale de mare preţ pentru înţelegerea şi desluşirea temei, au fost tipologizate formele de manifestare a segregării în mediul urban, apoi au fost prezentate cauzele şi efectele acestui proces, pentru ca în finalul primei părţi să fie evidenţiate dimensiunile segregării şi modalităţile de cuantificare ale acesteia. Mai departe, în cea de-a doua parte a analizei, segregarea urbană în Municipiul Bucureşti şi în spaţiile limitrofe ale acestuia, ne-am oprit asupra câtorva repere istorice şi toponimice care reflectă evoluţia segregaţionistă a oraşului, după care atenţia s-a concentrat pe problematica spaţială postdecembristă a capitalei cu implicaţii directe asupra segregării. În finalul celei de-a doua secţiuni a lucrării, tematica abordată s-a focusat pe argumentarea modului în care populaţia oraşului percepe acest proces şi pe dinamica rezidenţială viitoare în vederea desluşirii tendinţelor mobilităţii.

Primul capitol al lucrării, Consideraţii teoretice asupra conceptelor spaţiale şi cel al segregării, abordează doar acele elemente spaţiale care provoacă sau mijlocesc formarea segregării urbane. Astfel s-au avut în vedere conceptele utilizate în geografia urbană şi în cea socială (spaţiu urban, suburbanizare, gentrificare, cartier, ghetou ş.a.), după care segregarea a fost prezentată în conformitate cu modul de abordare propriu diferitelor ştiinţe cointeresate de subiect (geografie, sociologie, economie, istorie etc.). Iar în finalul capitolului, am încercat să definim segregarea (filtrând-o prin mai multe domenii, de data aceasta mai mult de natură tehnică, pentru a evidenţia uluitoarele contraste care apar în domeniul social şi urban) şi să-i aducem aproape varietatea terminologică ce-i este specifică. De pildă, s-a urmărit modul în care definesc specialiştii din domeniul construcţiilor sau din metalurgie segregarea, în comparaţie cu cei din ştiinţele sociale. S-a constata că există o mare diferenţă între cele două de natură problematică pentru societate şi pentru cei care se ocupă cu studiul ei (inclusiv geografi). Iar cât priveşte terminologia, în capitolul 1 este cuprinsă aproape toată paleta terminologică dată de nuanţele segregării imprimate în spaţiul urban.

Cel de-al doilea capitol se îngrijeşte de Tipologia segregării în mediul urban, care nu este altceva decât simpla dezvoltare conceptuală a macro-terminologiei utilizate pentru descrierea şi analizarea spaţiilor segregate. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă macro-terminologia segregării, în capitolul doi sunt explicate modurile în care se împart diferitele forme de manifestare a segregării. În primul rând este vorba de două mari forme de manifestare (segregare socială şi segregare geografică) ce la rândul lor se subdivid în mai multe categorii. Dar înainte de a expune categoriile şi cărei forme de manifestare se subscriu, ar trebui nuanţat faptul că segregarea socială pune accent pe populaţie şi pe formele sociale ale acesteia, în timp ce segregarea geografică influenţează spaţiul şi morfologia urbană, prin inducerea unui peisaj aparte cu trăsături proprii şi identitate proprie. Nu trebuie pus semnul de egalitate între segregare socială şi marginalizare socială, întrucât cea din urmă presupune numai lipsuri materiale, iar cea dintâi se compune din formele sociale cu expresie spaţială a etniei, rasei, inegalităţii veniturilor, educaţiei şi religiei. Sunt discutate astfel în cadrul primei părţi a capitolului mecanismele segregării rasiale, segregării etnice, segregării socio-economice, ale celei confesionale sau religioase, şi nu în ultimul rând, ale celei educaţionale.

Existenţa legăturilor strânse dintre cele două forme de manifestare a segregării, căci ele se intercondiţionează, atât la nivel social, cât şi în plan geografic, naşte categorii spaţiale de manifestare dintre cele mai diverse. Astfel, capitolul doi se încheie cu analiza slum-urilor şi a arhitecturii arealelor urbane ocupate de populaţia ce dispune de venituri mari şi foarte mari sau, după cum i-am denumit uneori în cadrul analizei, a privilegiaţilor urbani.

Capitolul trei Cauzele şi efectele segregării urbane debutează cu cea mai importantă cauză a segregării urbane: inegalitatea veniturilor şi statutul socio-economic. Alături de această cauză majoră, literatura socio-geografică de specialitate – atât naţională, cât şi internaţională – aduce în discuţie mult mai multe cauze pe care, desigur, nu le puteam scăpa din vedere. Sărăcia populaţiei însoţită de aproape toate formele ei de manifestare (relativă, absolută, severă, extremă, reziduală, de lungă durată etc.) se găseşte în rândul preocupărilor analizate în cadrul acestei secţiuni. Mai mult, discriminarea – pe piaţa imobiliară, în educaţie ş.a. – şi preferinţele personale reprezintă alţi doi factori generatori ai disfuncţionalităţilor urbane în apariţia segregării, motiv pentru care nu puteau fi omişi. La fel de numeroase, dacă nu chiar mai numeroase, sunt efectele segregării urbane. Drept urmare, în paginile dedicate capitolului trei sunt expuse efectele care influenţează calitatea locuirii şi pe cea a cartierelor, oportunităţile sociale de orice fel, clasele sociale şi comportamentul electoral. Simultan au fost atinse acele efecte care îmbracă forme extreme, precum: comportamentul delicvent, ghetoizarea culturii urbane, poluarea mediului şi şubrezirea sănătăţii locuitorilor din spaţiile segregate sărace.
 

Trecând la ultimul capitol al primei părţi, capitolul patru (Dimensiuni şi modalităţi de cuantificare a segregării), vom putea constata că segregarea îmbracă mai multe dimensiuni urbane şi, totodată, poate fi cuantificată. Importanţa acestui capitol constă în disecarea celor cinci dimensiuni urbane ale segregării: uniformizare, expunere, concentrare, centralitate şi grupare, fiecare având propriul mod de analiză şi ajutând în manieră practică la diminuarea segregării.

Ultimele trei capitole sunt afectate studiului de caz reprezentat de Municipiul Bucureşti şi de spaţiile limitrofe ale acestuia care stau în legătură cauzală cu el prin funcţiuni şi mod de manifestare. După cum urmează, prima secţiune a studiului de caz şi cel de-al cincelea capitol al cărţii, abordează cu precădere elementul istoric şi se intitulează Repere istorice şi toponimice ale segregării, evident, în Municipiul Bucureşti. În linii mari, analiza secţiunii porneşte de la premisa că Bucureştiul a avut de-a lungul istoriei o evoluţie zbuciumată şi pregnant segregaţionistă. Numai dacă ne gândim la modul cum au fost primiţi armenii în oraş, la spaţiul în care s-au aşezat şi la amprenta toponimică pe care au lăsat-o, ne putem face o idee despre ce a însemnat separarea comunităţilor în vatra oraşului. Prin urmare, analiza porneşte succesiv şi logic de la prezentarea sitului sau locului din care s-a dezvoltat oraşul, avansează către expunerea comunităţilor care au influenţat în timp istoric spaţiul urban, adică a alogenilor, merge mai departe în direcţia analizei formelor spaţiale generate, şi anume a mahalalelor, şi se încheie cu prezentarea toponimelor stradale, ca urmare a expresiei în timp a comunităţilor etnice conlocuitoare.

Penultimul capitol, Bucureştiul după 1989: evidenţe empirice şi apariţia unor noi forme spaţiale de segregare, se apropie de prezent. Aici au fost culese mai multe informaţii care au ajutat la formularea şi identificarea anumitor spaţii afectate de diferite forme de segregare, transpuse pe o hartă la sfârşitul capitolului. Pe lângă acest fapt, cuprinsul capitolului şase include: problematica tipurilor de locuinţe, distribuţia spaţială a populaţiei în funcţie de mai mulţi indicatori (educaţie, şomaj, asistenţă socială etc.), dinamica gentrificării şi amprenta autosegregării, evoluţia socio-urbană din spaţiile periferice unde grupurile potente financiar au încercat să se concentreze pentru a fugi de agitaţia urbană şi câteva evidenţe empirice asupra unor ghetouri şi slum-uri bucureştene. Tot ca urmare a cercetărilor empirice au fost expuse premisele şi perspectivele apariţiei unui cartier china town, ţinând cont de faptul că în momentul de faţă a treia comunitate etnică din Bucureşti, în funcţie de numărul membrilor, este cea chineză.

Cercetarea segregării urbane din Municipiul Bucureşti se încheie cu capitolul şapte în care au fost abordate Percepţia segregării urbane şi preferinţele rezidenţiale ale locuitorilor. Având în vedere metodologia abordării teoretice, în ultimul capitol s-a încercat aflarea răspunsurilor la anumite întrebări prin prisma percepţiei. Astfel, rezultatele aplicării unui chestionar şi a unei anchete sociale au fost interpretate şi au constituit baza cercetării din ultima secţiune. Printre secţiunile acestui subcapitol se regăsesc anumite aprecieri asupra segregării urbane din perspectiva celor intervievaţi şi unele tendinţe posibile de evoluţie.

Despre autor

Viorel Mionel

Departamentul de Turism si Geografie

Facultatea de Comert, Academia de Studii Economice, Bucuresti