Psihologie pozitiva aplicata in educatie

Cuprinsul cărţii Psihologie pozitiva aplicata in educatie

Introducere/7

Capitolul/1           

Psihologia pozitiva – stiinta si practica a construirii vietii pozitive la nivel individual si comunitar/13

1.1. Psihologia pozitiva – o istorie foarte scurta si meandrele unui lung trecut/15

1.2. Psihologia pozitiva aplicata in educatie /34

Capitolul 2

Subiectivitatea pozitiva: de la a fi bine la a inflori /63

2.1. Starea de bine: de la satisfactie si fericire la angajare si implinire/ 63

2.2. Starea maximala de bine pe termen lung – cinci dimensiuni definitorii/ 83

Capitolul 3

Persoana buna si forta sa de a inflori /117

3.1.  Trasaturi pozitive, forte si virtuti: de la bine la excelenta / 118

3.2.  Virtutile umane – clasificare, structura si dinamica /125

Capitolul 4

Institutii, familii si scoli pozitive – contextul infloririi fiintei umane pe tot

parcursul vietii /176

4.1. Comunitati si institutii pozitive – grija pentru viitorul omului si

societatii /176

4.2.  Familii pozitive si practici pozitive ale rolurilor de parinte/186

4.3.  Scoli pozitive si practici pozitive in educatie /198

Bibliografie /215  

Cuvânt înainte Psihologie pozitiva aplicata in educatie

Psihologie pozitiva... ?!!... aplicata in educatie!?... Educatie... pozitiva?!! Intr-o lume si intr-o perioada in care semnificatia conceptelor de „pozitiv” si „educatie”, fie se „dilueaza” prin frecventa cu care apar in lucrari de popularizare, fie se imbogateste (prin comasari succesive de sensuri) in turnul de fildes al cercetarii stiintifice din mediul academic...?!!! 

De la reprezentarile „pozitivitatii” existentei umane, produse de (si cu care opereaza) cunoasterea comuna la ... aproape sloganul zilelor noastre: „gandeste/reactioneaza pozitiv!” termenii asociati „pozitivului” (la nivel individual si grupal) sunt utilizati cu semnificatii extrem de diferite si nu intotdeauna concordante cu semnificatia lor cu care opereaza psihologia stiintifica. 

In conditiile diseminarii in randul unui public din ce in ce mai dornic sa descopere atat in ce consta „pozitivitatea” vietii cat si caile de a o obtine, pastra (si, daca este posibil, a o amplifica) a unei cantitati din ce in ce mai mare (si in consecinta mai eterogene, frizand eclectismul) de informatii si sugestii cu privire la „cum” sa gandesti pozitiv, sa actionezi pozitiv, sa traiesti pozitiv etc., devine tot mai necesara sistematizarea si articularea acestor informatii si sugestii/recomandari in acord cu informatiile rezultate din cunoasterea stiintifica.

Dorinta oamenilor de a (isi) intelege partea luminoasa a existentei este legitima iar intelegerea dobandita se constituie in fundament al pregatirii (recte fortificarii) lor pentru permanenta (si inscrisa in chiar conditia umana) confruntare cu partea ei intunecata.   

Psihologia ca stiinta si profesie are, in general, o mare responsabilitate in construirea reprezentarilor cunoasterii comune a continuturilor psihicului in cat mai mare concordanta cu semnificatiile rezultate din cunoasterea stiintifica.   

Initiativa (reprezentata de prezenta carte) de a sistematiza si articula informatiile pe care le ofera literatura specialitate din cel mai autorizat domeniu in care se construiesc semnificatiile conceptelor asociate ”pozitivitatii” vietii - psihologia pozitiva (orientare cu identitate precisa si recunoscuta la ora actuala in psihologia stiintifica) - este justificata de aprecierea ca o asemenea carte poate fi un suport util in intelegerea a ceea ce, fiecare dintre noi simte ca are bun, functional, pozitiv si constituie „partea luminoasa” a existentei sale.

Cartea Psihologie pozitiva aplicata in educatie, ca tentativa de sistematizare si articulare a contributiilor psihologiei pozitive la dezvoltarea cunoasterii omului, are insa si scopul de a configura un necesar suport pentru specialistii care incearca sa inteleaga partea luminoasa a existentei principalilor actori ai mediului instructiv-educativ (elevi, profesori, institutii, politici) ca importanta parghie in pregatirea (fortificarea) lor pentru permanenta (si inscrisa in chiar conditia umana) confruntare cu partea ei intunecata. 

Primul capitol („Psihologia pozitiva – stiinta si practica a construirii vietii pozitive la nivel individual si comunitar”) se dezvolta in doua directii: a) o succinta privire retrospectiva asupra evolutiei psihologiei pozitive si b) o prezentare a specificului (si contextului favorabil) aplicarii principiilor psihologiei pozitive in educatie. 

Privirea retrospectiva asupra evolutiei psihologiei pozitive a fost jalonata de ceea ce autoarea cartii a considerat ca poate fi exprimat prin sintagma - metafora „meandrele unui lung trecut” care i-au influentat foarte scurta istorie – o parafraza a cunoscutei afirmatii a lui Ebbinghaus (1920, p. 4, apud Zlate, 2000, p.30) despre psihologie ca stiinta care „are trecut lung, dar istorie scurta”. Evolutia psihologiei pozitive, in scurta sa istorie (de mai putin de 20 de ani), este marcata de o retea (uneori invizibila, alteori prea vizibila) de meandre ale fluxului reflectiilor teoretice venind din antichitate si din domenii extrem de diferite precum filosofia, teologia, dreptul, politologia, medicina si literatura asupra unor teme ca fericirea, satisfactia, starea de bine, sanatatea mintala, viata buna, persoana „buna”, excelenta caracterului, virtutea si forta morala, inflorirea umana. Toate meandrele trecutului reflectiilor asupra acestor teme au facut din afirmarea identitatii academice a psihologiei pozitive o temerara aventura a cunoasterii. Integrarea lor in constructia conceptual-reflexiva specifica gandirii psihologice stiintifice se inscrie intr-un demers de consolidare a identitatii psihologiei pozitive la fel de temerar ca si afirmarea ei.

Demersul asumat de psihologia pozitiva (de reconceptualizare/ reactualizare a notiunilor cu care au operat si opereaza atat de multe domenii academice de care psihologia ca stiinta si ca profesie doreste sa se delimiteze ca sa isi afirme/pastreze identitatea) nu este unul usor si riscul unor nereusite este mare. Dar, atunci cand, pe baza aparatului reflexiv-metodologic de care dispune psihologia contemporana demersul este reusit, se construieste, ceea ce psihologia pozitiva incearca sa demonstreze ca este posibil: un nou vocabular si un nou discurs cu privire la fiinta si existenta umana.

Cea de-a doua directie in care se dezvolta primul capitol („Psihologia pozitiva aplicata in educatie”) este o prezentare a specificului (afirmat explicit de reprezentantii psihologiei pozitive) interventiilor in sensul de a face din educatie (in general) si din scoala (in special) un spatiu si un mediu in care elevul sa infloreasca pentru binele lui si al comunitatii si pentru viitorul societatii. Specificul aplicatiilor psihologiei pozitive in educatie, nu s-ar fi putut prefigura daca nu ar fi existat un context favorabil. Contextul favorabil este configurat de afirmarea la inceputul secolului al XXI-lea in domeniul medical, al asistentei sociale sau al stiintelor educatiei a unor schimbari de paradigma, schimbari in care se avanseaza (si se opereaza cu) concepte ca: dezvoltare pozitiva, rezilienta, adaptare pozitiva, copilul ca intreg, dezvoltare si invatare sociala si emotionala (SEDL), educatie pozitiva. Psihologia pozitiva a integrat aceste concepte in demersul specific de abordare (operationalizare, masurare, suport empiric) oferind, astfel, la randul sau, contextului care a favorizat-o suport teoretic, logistic si strategic.

Cel de-al doilea capitol („Subiectivitatea pozitiva: de la a fi bine la a inflori”) trece in revista informatii cu privire la problematica afirmata ca primul dintre cele trei puncte centrale ale cercetarilor si conceptualizarilor psihologiei pozitive. Trecerea in revista este justificata de faptul ca aplicarea principiilor psihologiei pozitive in educatie presupune integrarea cunostintelor acumulate cu privire la ceea ce inseamna „a te simti si a functiona bine” si apoi “a inflori” in modele explicativ-interpretativ - predictive ale continuturilor si dinamicii educatiei, in special in mediul scolar (dar nu exclusiv). Sunt reliefate contributiile psihologiei pozitive la modelarea conceptual-teoretica (dar si sugestiile cu privire la aplicabilitatea practica a modelelor elaborate) a unor constructe psiho-sociale de inalt nivel de integrare si diferentiere precum conceptele de stare de bine (in plan subiectiv, respectiv satisfactia cu viata si fericirea, dar si in plan psihic, social si psiholosocial) si de stare maximala de bine pe termen lung sau de inflorire. Un spatiu extins in economia capitolului este acordat celui mai cuprinzator (si generos pentru viitoare cercetari) model al „infloririi” umane – modelul propus de Seligman (2011) si cunoscut sub acronimul PERMA, de la cele cinci componente considerate esentiale pentru starea de bine maximala, pe termen lung, stare echivalata cu inflorirea: starile afective pozitive, angajarea/implicarea in activitatile desfasurate, relatiile pozitive cu cei din jur, sensul/semnificatia activitatilor si a vietii in ansamblul ei si realizarile si implinirile omului.  

Cel de-al treilea capitol („Persoana buna si forta sa de a inflori”) abordeaza a doua dintre cele trei directii de dezvoltare a cercetarilor si aplicatiilor psihologiei pozitive (reprezentata de caracteristicile/trasaturile individuale pozitive care fac din om o persoana buna, capabila sa traiasca si sa produca starile subiective, sociale si culturale pozitive definitorii pentru „buna viata”). Psihologia pozitiva, studiindu-le in termeni de forte personale (strengths), forte caracteriale (character strengths) si virtuti (virtues), le afirma ca esentiale pentru evolutia fiintei umane de la starea de bine la cea de excelenta. Contributia majora a psihologiei pozitive nu se reduce la identificarea si clasificarea caracteristicilor/trasaturilor individuale pozitive (desi chiar si acestea reprezinta un mare progres in psihologie, asa cum clasificarea bolilor mintale a reprezentat un mare progres in psihiatrie). La aceasta se adauga reactualizarea, in limbajul specific psihologiei, conceptiei lui Aristotel (330 i.e.n) potrivit careia fortele si virtutile exista in natura omului, alaturi de capacitatea lui de a le implini (actualiza) si dezvolta prin chiar practicarea lor. Prezentarea celor 24 de trasaturi pozitive sau calitati morale care conduc la intelepciune, curaj, omenie, dreptate, cumpatare si transcendenta (cele sase virtuti aproape universale) este justificata de observatia ca ele sunt (sau se recomanda a fi) incluse, intr-o forma sau alta, printre obiectivele educatiei, mai ales in aceste vremuri in care se vorbeste atat de mult de o criza morala sau de o criza a valorilor atat la nivel individual cat si la nivel societal.

Capitolul patru („Institutii, familii si scoli pozitive – contextul infloririi fiintei umane pe tot parcursul vietii”) se focalizeaza pe cea de-a treia directie de dezvoltare a cercetarilor (si interventiilor) in psihologia pozitiva: comunitatile, institutiile, familiile si scolile pozitive. Psihologia pozitiva este sensibila la schimbarile care survin in conceptiile contemporane cu privire la rolul comunitatii, familiei si scolii in educatia copiilor si tinerilor si adauga la ele mesajul ca respectivele schimbari trebuie sa aiba in vedere si starea de bine, fericirea, dezvoltarea morala, intr-un cuvant: inflorirea lor.

Fiecare dintre conceptele (ca imagini interne, subiective, ideale ale unor constructe-realitati ale functionarii psihice) abordate in cele patru capitole ale cartii este prezentat (in limita informatiilor disponibile si identificate de autoare), dupa o schema, pe cat a fost posibil, unitara: a) definirea si demersul de conceptualizare in psihologia pozitiva; b) acceptiunile in care a fost preluat/aplicat in mediul educational/scolar; c) prezenta in campul preocuparilor cercetatorilor si practicienilor romani, asa cum este reflectata de studiile publicate in literatura romana de specialitate (accesibile autoarei cartii); d) instrumentele utilizate pentru masurarea constructului, atat ca expresie a conceptualizarii/ operationalizarii lui cat si ca sugestii cu privire la posibilele directii de interventie; e) interventiile de cultivare/optimizare (fie a unei singure dimensiuni sau componente fie a unor paternuri de dimensiuni la nivel de grup prin pachete de interventie).

Scopul prezentei carti si schema de mai sus, au impus consultarea unui volum considerabil de surse de informatii. Datoria de a respecta bunele practici, exigentele si regulile actuale cu privire la utilizarea surselor bibliografice (care in domeniul psihologiei sunt formulate in Publication Manual of the American Psychological Association/APA, ajuns acum la editia a sasea) a impus consemnarea in lista bibliografica a tuturor surselor la care se face referire in text, cea ce a avut drept consecinta dimensiunea listei surselor bibliografice aproape cat a unui capitol de carte… Autoarea isi exprima speranta ca nu doar dimensiunea apropie lista bibliografica de ideea de capitol de carte ci si potentialul ei formativ-informativ (cu privire la cele mai reprezentative sau cele mai noi contributii in domeniu). Pe de alta parte, majoritatea contributiilor (reprezentative sau noi) in domeniu, fiind diseminate in limba engleza si existand relativ putine traduceri in limba romana, sistematizarea si articularea informatiilor prezentate in carte au impus anumite alegeri personale cu privire la traducerea textelor.

Recomandarea intalnita in sursele bibliografice de specialitate de a cita din lucrarile traduse si nu din versiunea lor in limba – sursa a fost respectata (in masura informatiilor detinute de autoare cu privire la traducerile existente). Recomandarea ca, in lucrarile stiintifice, citatele din text sa apara in original iar la subsol sa fie plasata traducerea citatului nu a fost respectata, pe de o parte datorita faptului nu au fost identificate reglementari stricte in acest sens si pe de alta parte din necesitatea de a nu „consuma” spatiul tipografic cu informatie redundanta (acelasi text si in limba engleza si in limba romana). Asa ca, autoarea precizeaza ca toate citatele din lucrarile publicate in alte limbi (in principal limba engleza) reprezinta o traducere personala, cu exceptia celor la care este mentionat traducatorul). De asemenea a fost dificila respectarea recomandarii expertilor in stilul APA de a nu considera traducerea unor fragmente de text dintr-o limba straina drept o citare directa ci o parafrazare (deci de a nu utiliza ghilimele pentru materialul tradus) (http://blog.apastyle.org/ apastyle/2014/11/lost-in-translation-citing-your-own-translations-in-apa- style.html). Pentru citatele destul de scurte a caror traducere nu a implicat modificari si adaptari esentiale au fost, totusi, utilizate ghilimelele cu trimiterea la pagina la care se afla informatia. Pentru textele mai lungi la care traducerea a implicat si o adaptare, nu au fost utilizate ghilimelele dar a fost mentionata, alaturi de autor si an, si pagina, pentru a facilita orientarea cititorului in textul original, conform recomandarii manualului APA (editia a sasea, 2009, 6.04, p.171). 

Prin caracterul informatiilor pe care le contine (predominant teoretic, de tip compendiu/tratat/manual universitar) cartea Psihologie pozitiva aplicata in educatie isi configureaza ca arie de adresabilitate in primul rand categoria specialistilor - actuali sau viitori (respectiv studenti) - in domeniile academice in care rezultatele cunoasterii servesc si se aplica in scopul cresterii calitatii educatiei. 

Dincolo de informatiile cu privire la perspectiva stiintifica incitanta asupra omului si colectivitatilor umane, oferita de psihologia pozitiva, cartea se doreste o invitatie adresata tuturor educatorilor (si fiecare dintre noi este, in spirala devenirii umane, educator in masura in care a fost educabil si educat!) la a reflecta asupra a ceea ce inseamna inflorirea (ca alternativa la ofilire) nu doar a principalilor actori (elevii si profesorii) ai comunitatilor educative/scolare ci si a comunitatilor educative/scolare in sine, care, asemeni omului (si plantelor) pot inflori sau se pot ofili.

Valeria Negovan

Despre autor

Valeria Negovan

Profesor universitar, doctor, la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, departamentul Psihologie, Universitatea din Bucuresti, titular al cursurilor Psihologia educatiei si Psihologia invatarii (nivel licenta) si Psihologia carierei  - nivel master) si promotor al unor noi discipline/cursuri universitare  la diferite programe de studii masterale (Psihologie educationala avansata, Managementul situatiilor de criza in mediul scolar, Interventii psihologice  in situatii de criza in mediul scolar, Psihologie pozitiva aplicata in educatie, Sanatate si siguranta in mediul  scolar/educativ, Psihologia invatarii - implicatii in orientarea scolara si vocationala).

Activitatea stiintifica a Valeriei Negovan este focalizata pe teme ca invatarea academica (strategii si stil de invatare, autonomie si autoreglare), starea de bine (well being) in relatie cu autodeterminarea in mediul universitar; antecedentele si consecintele  autonomiei si autodeterminarii in planul functionarii psihice optimale a copiilor, adolescentilor si tinerilor.

Ca psiholog cu drept de libera practica, principal, autonom, cu drept de supervizare profesionala in specialitatea „Psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala”, acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania, desfasoara activitati practice de interventie care ii asigura baza empirica si domeniul aplicativ pentru  cercetarea  stiintifica si  pentru sintezele teoretice.