Controlul calitatii semintelor destinate semanatului. Manual de lucrari practice - Fitotehnie

Autor: Lenuta Iuliana Epure
Maria Toader
Viorel Ion
Editura: Editura Universitară

ISBN: 978-606-591-147-5
Anul publicării: 2011

Ediţia: I

Pagini: 108

11⁵⁶ RON

Disponibilitate: stoc epuizat

Acest produs nu este pe stoc momentan.

Mai multe detalii Controlul calitatii semintelor destinate semanatului. Manual de lucrari practice - Fitotehnie

Prin traditie, studiul fitotehniei (cultura plantelor de camp) incepe cu o parte generala in care sunt abordati factorii de productie, printre care factorul biologic, ce presupune cunoasterea problemelor specifice ale materialului biologic (samanta) utilizat pentru infiintarea culturilor.

Importanta asigurarii unui material semincer de calitate este certa. Nu intamplator, la Conferinta FAO asupra semintei (Nairobi, 1981) se preciza: “Samanta este temelia pe care se construieste orice strategie a dezvoltarii productiei vegetale”.

Notiunea de samanta, din punct de vedere fitotehnic, se refera la totalitatea categoriilor de material folosit la semanat, indiferent daca este vorba despre cariopsa de cereale sau achena de floarea-soarelui (fructe din punct de vedere botanic), samanta de leguminoase (samanta autentica), tuberculul de cartof sau stolonii de menta (tulpini subterane).

Samanta destinata semanatului trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, si anume: sa apartina unui soi sau hibrid admise pentru a fi cultivate; sa fie obtinuta de pe o suprafata destinata producerii de samanta (lot semincer), pe care a fost respectata cu strictete tehnologia de cultivare recomandata, pentru ca samanta sa-si pastreze puritatea biologica si starea de sanatate; de asemenea, samanta trebuie sa fie supusa unui control obligatoriu pentru verificarea indicilor de calitate ceruti de normele in vigoare.

Practicienii stiu prea bine ca eficienta masurilor tehnologice care se aplica in productia vegetala depinde, in primul rand, de calitatea materialului biologic cu care se lucreaza - soiul sau hibridul. Din acest motiv, problema materialului biologic este deosebit de importanta pentru practica agricola si, de asemenea, ea este foarte actuala pentru agricultura Romaniei.

In acest sens, factorii de vegetatie sunt foarte diferit valorificati de materialul biologic cultivat. Un anumit genotip (soi, hibrid) nu-si poate exprima pe deplin potentialul productiv decat daca este cultivat in conditii potrivite, de mediu si tehnologice. De aceea, soiurile si hibrizii pot asigura rentabilitatea unei culturi sau pot reprezenta o frana in cresterea productiei, in cazul in care nu sunt respectate cerintele lor legate de sol, clima, particularitati ale lucrarilor fitotehnice, etc.

Desigur, pentru a utiliza cat mai bine potentialul genetic de productie al materialului biologic valoros, tehnologia de cultivare trebuie sa fie cat mai buna posibil. Dupa cum, in situatiile cand nu se poate asigura un nivel tehnologic foarte bun, atunci este de dorit sa fie folosite soiuri mai rustice, dar adaptate la conditii de cultivare mai putin favorabile (aceasta recomandare poate prezenta interes in agricultura de subsistenta sau in unele ferme ecologice, cu resurse limitate de interventie pentru controlul organismelor daunatoare sau asigurarea substantelor pentru fertilizarea culturilor).

Lucrarea pe care o prefatam se inscrie in succesiunea de manuale de lucrari practice de fitotehnie, initiate cu mai multe decenii in urma de colectivul de cadre didactice de la Catedra de Fitotehnie din cadrul Facultatii de Agricultura din Bucuresti, si la redactarea carora au contribuit fitotehnisti bine cunoscuti in invatamantul superior agricol din Romania - Traian Popa, Florentina Tacu, Dumitru Costache, Maria Negoescu, Ghenta Mihailescu. Lucrarea prezenta are meritul de a fi actualizat si completat informatia privind controlul calitatii semintelor, prin studierea celor mai noi reglementari in domeniu, in majoritate urmare a alinierii la legislatia europeana. Se poate observa cu usurinta - de catre cei initiati - ca, in unele privinte, punerea problemelor este total diferita fata de ce se cunostea cu 1-2 decenii in urma, si ne gandim, de exemplu, la recomandarile privind circulatia semintelor in Europa, sau la protectia drepturile de proprietate intelectuala asupra materialul semincer, s.a.

Lucrarea este destinata cu prioritate studentilor din invatamantul superior agricol. Dar, prin bogatia informatiei si actualitatea acesteia, lucrarea prezinta interes pentru cei care activeaza in economia reala, pe filierele de cultivare, conditionare, conservare, controlul calitatii si comercializare a materialului semincer, dar si pentru cei implicati, in general, in productia agricola vegetala.

Prof. univ. dr. Gheorghe Valentin Roman

Membru corespondent al

Academiei de Stiinte Agricole si Silvice

Despre autor

Lenuta Iuliana Epure

Inginer agronom (1997).
Doctor in Agronomie (2006).
Sef de lucrari la Departamentul Stiintele Plantelor din Facultatea de Agricultura,Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti.
Preda la disciplina “Fitotehnie” de la specializarea Agricultura (din anul 2000) si este titulara cursului “Fitotehnie” la specializarea “StiinTa solului” si a cursului “Producerea si valorificarea plantelor aromatice si medicinale” la specializarea “Agricultura“.
Preda lucrari practice la disciplina “Tehnologia obtinerii si valorificarii produselor vegetale“ din anul 2005, de la prima promoţie a specializării “Controlul si expertiza produselor alimentare”, la Facultatea de Medicina Veterinara din USAMV Bucuresti.

Maria Toader

Inginer agronom (2003).
Doctor în Agronomie (2008).
Sef de lucrari la Departamentul Stiintelor Plantelor din Facultatea de Agricultura, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti.
Preda la disciplina “Fitotehnie” de la specializarea Agricultura (din anul 2004) si este titulara cursului “Agricultura generala“ la specializarea Silvicultura.
Preda lucrari practice la disciplina “Tehnologia obtinerii si valorificarii produselor de origine vegetala“ din anul 2005, de la prima promotie a specializarii “Controlul si expertiza produselor alimentare”, la Facultatea de Medicina Veterinara din USAMV Bucureşti.

Viorel Ion

Inginer agronom (1994).
Doctor in Agronomie (1999).
Conferentiar la Departamentul Stiintelor Plantelor din Facultatea de Agricultura, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti.
Prodecan al Facultatii de Agricultura.
Preda la disciplina “Fitotehnie” de la Facultatea de Agricultura din anul 1995 si este titularul disciplinelor “Procesarea cerealelor si plantelor tehnice” şi “Expertiza si consultanta in agricultura“ la specializarea Agricultura.
Predă lucrari practice la disciplina “Tehnologia obtinerii si valorificarii produselor de origine vegetala“ din anul 2005, incepand cu prima promotie a specializarii “Controlul si expertiza produselor alimentare”, la Facultatea de Medicina Veterinara din USAMV Bucuresti.