Noile Media. Spatiu. Comunicare.Limbaj

Mai multe detalii Noile Media. Spatiu. Comunicare.Limbaj

Desi aparitia internetului este un eveniment istoric recent, este cadrul care ne influenteaza viata, iar cele cateva decenii care au trecut de la inventarea lui „condenseaza un intreg proces de dezvoltare a omului, a conditiei umane, sociale, culturale, tehnologice si stiintifice”. Acesta afirmatie ii apartine lui John Naughton in A Brief History of the Future: Origins of the Internet, un volum care imbina povesti personale cu date stiintifice privind istoria internetului dar si cu scenarii referitoare la viitor, internetul fiind, in egala masura, reteaua globala dar si forma culturala dezvoltata de computer, stiinta si tehnologie. In Non-Places:Introduction to an Anthropology of Supermodernity, Marc Augé avanseaza ipoteza potrivit careia „supermodernitatea produce non-spatii sau non-locuri, spatii care au semnificatie dar care nu sunt spatii antropologice si nu se integreaza in spatiile anterioare”. Pe de o parte aceste nonspatii pot deveni normative, pe de alta parte, utilizatorul unui non-spatiu are o relatie contractuala cu acesta(Augé,1995). Problema perceptiei si experientei spatiului si a non-spatiului devine centrala, devansand chiar tema retelelor, in contextul in care campul teoretic s-a articulat in ultimele doua decenii -care coincid cu dezvoltarea internetului - in functie de doua epistemologii distincte. 

Epistemologiile fracturii, ale schimbarii de paradigma initiate de lucrarile lui Foucault si Kuhn, Mc Luhan, Wellman, Lefevbre,si, intr-o anumita masura de Castells si Harvey, dar si epistemologiile continuitatii, ale abordarii VR (Virtual Reality) in relatie cu „traditia Occidentala a imaginarii si simularii” (Manovich, 2000) capabila sa desprinda printr-o analiza de finete strat cu strat pentru a dezvalui legaturile care leaga VR si comunicarea multimedia cu artele vizuale, televiziunea, teatrul si filmul, cultura de masa, reintroduse in „fenomenologia istorica si culturala a utopiei vizuale si sociale” pentru care perceptia realului si imaginatia materiala a utilizatorului sunt incadrate mereu de o perspectiva partiala a campului. Acesta poate fi extins prin moduri, dispozitive, tehnici si tehnologii care corecteaza perceptia si fundamenteaza prin metode de calcul si experiment rationamentul stiintific, respectiv prin toate acele aparate a caror dezvoltare ar putea duce la computerul cuantic asociat fenomenelor de superpozitie si entanglement cuantic, si a condus deja la microscopul nanooptoelectronic sau observatorul de mare putere utilizat in astronomie, climatologie, meteorologie, oceanografie si vulcanologie.

Aceste instrumente au amplificat atat interactiunile si chiar intricarea interactiunilor intre spatiu si nonspatiu, intre structura si flux, intre real si virtual, si, mai ales, intre inteligenta naturala si cea artificiala in studiul fenomenelor complexe. A ramane la o dimensiune perceptuala a spatiului digital, desi i se atribuie un rol proeminent in studiile de micropolitica a internetului (Massumi in cadrul SenseLab, 2010) ca fiind chiar stratul de conectivitate si transformare a topologiei in geografie si a vorbirii in actiune, este la fel de riscant ca a o ignora, fiind insa la fel de necesare si terapeutice dihotomiile categorice ale antropologilor– geografi care mentin analiza in zona angajamentului critic fata de spatiul real si a distinctiei clare intre spatiul imaginat si cel produs de interactiuni, marcat de conflicte, inegalitati si fractura (John Harvey, Dorin Massey, Neigel Trift si studentii lor ajunsi in pozitii academice si de decizie).

Tema conectarii digitale este de asemenea parte a biosemioticii, semioticii globale si semioeticii(Bateson, Wytzany, Sebeok, Petrilli), campuri in care se construieste un discurs critic detotalizant al relatiei dintre natura-societate-economie-tehnologie, un spatiu teoretic interdisciplinar modelat de ecologia mintii si adoptarea de modele eco-culturale in stiintele educatiei. In acest sens este interesant de urmarit evolutia temelor de cercetare in stiintele sociale, de la studiul influentei modului de productie capitalist asupra spatiului, la subiectivitate, reprezentare, identitate, care definesc orientarea poststructuralista, si, mai recent, prin lucrarile lui Nigel Trift spre teoriile non-reprezentationale care sustin „natura non-procesuala a unei bune parti din teoria sociala si culturala”. Aceasta abordare a suscitat numeroase dezbateri cu privire la” limitele medierii lumii reale prin limbaj si in ce mod comunicam, vedem, percepem si comunicam dincolo de limbaj”. Orientarea performativa include teme ca „subiectivarea, spatiul ca verb, tehnologiile viului, incorporarea, jocul si excesul”(Trift,2007). Pe de alta parte aceste preocupari intersecteaza cercetarile de antropologie a spatiului digital care nu-si propun desprinderea de aparatele conceptuale al stiintelor limbajului dar se repozitioneaza prin eforturile de a defini „limbajul noilor media”, „poetica realitatii augmentate”, „poetica suprafetelor media urbane” ca moduri de productie de real furnizate de co-prezenta tehnologiei si supravegherii digitale (Lev Manovich, 2000, 2006a, 2006b). 

Cuprinsul cărţii Noile Media. Spatiu. Comunicare.Limbaj

Introducere /7

 Capitolul 1. Evoluţia tehnologică şi partajarea timpului /10

 Scurt istoric /13

 Principiul procesării paralele Legea Amdahl /19

 Autostrăzile informaţiei /22

 Capitolul 2. Paradigma reţelelor /27

 Ontologia reţelelor /29

 Starea de flux /33

 Comunităţi digitale /36

 Capitolul 3. Spaţiul digital /42

 Hărţile cognitive - o pedagogie socială în secolul 21 /49

 Capitolul 4. Structuri de comunicare în societatea de tipar tehnologic /58

 Sfera publică interconectată /67

 Capitolul 5. Dispozitive multitasking „purtabile” /73 

 Comunicare multimedia/76

 Capitolul 6. Influenţa Internetului asupra capitalului cultural

Convergenţă vs diviziune digitală  /80 

 Forme ale culturii digitale: blogging şi forum de discuţie/85

 Capitolul 7. Limbajul Noilor Media /95

 Elemente de bază ale curriculei standard web /103 

Despre autor

Ana Maria Munteanu