Fenomene geografice de risc în Carpaţii curburii

Cuprinsul cărţii Fenomene geografice de risc în Carpaţii curburii

INTRODUCERE / 9 

CAPITOLUL 1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE CARPAŢILOR CURBURII  / 12
1.1.  Poziţia geografică / 12
1.2. Limitele Carpaţilor Curburii / 13
       1.2.1. Limita vestică / 16
       1.2.2. Limitele estică, sud-estică şi sudică / 16
       1.2.3. Limita nordică / 17
       1.2.4. Limita spre Depresiunea Braşov / 18

CAPITOLUL 2. REGIONAREA CARPAŢILOR CURBURII ŞI ISTORICUL CERCETĂRILOR  / 19
2.1. Opinii în vederea regionării / 19
2.3. Carpaţii Curburii în literatura de specialitate/25

CAPITOLUL 3. PEISAJUL CARPAŢILOR CURBURII ŞI IERARHIZAREA UNITĂŢILOR TERITORIALE / 33
3.1. Unităţile de relief, bază a corelaţiilor majore de peisaj / 33
       3.1.1. Munţii Vrancei / 43
       3.1.2. Munţii Buzăului / 46
       3.1.3. Grupa Clăbucetelor / 50
       3.1.4. Munţii Teleajenului şi Doftanei /  51
       3.1.5. Munţii Timişului (Bârsei) / 52
3.2. Caracterele hipsometrice şi fragmentarea / 53
       3.2.1. Altitudinea / 54
       3.2.2. Densitatea fragmentării / 54
       3.2.3. Adâncimea fragmentării / 56
       3.2.4. Expoziţia versanţilor şi a culmilor / 59
       3.2.5. Declivitatea / 60
3.3. Particularităţi şi variabile ale modelării / 63
       3.3.1. Suprafeţele de nivelare din Carpaţii Curburii / 64
       3.3.2. Particularităţile morfostructurale şi morfolitologice  / 68

CAPITOLUL 4. DETERMINAREA CLIMATICĂ ŞI HIDROLOGICĂ, REZISTENŢA ŞI DEGRADAEWA COVORULUI VEGETAL ŞI AL SOLURILOR  / 73
4.1. Clima şi rolul său în dinamizarea evoluţiei spaţiului carpatic / 73
       4.1.1. Factorii de condiţionare ai climei / 74
       4.1.2. Etajarea elementelor climatice /76
4.2. Determinarea hidrologică / 89
       4.2.1. Caracterele generale ale reţelei hidrografice / 90
       4.2.2. Condiţiile hidrologice de suprafaţă / 90
       4.2.3. Apele subterane / 106
       4.2.4. Lacurile / 107
4.3. Existenţa şi rezistenţa covorului vegetal / 110 
       4.3.1. Etajele de vegetaţie / 111
       4.3.2. Rolul hidrologic şi antierozional al pădurii / 115
4.4. Covorul de soluri şi rezistenţa sa / 118
       4.4.1.Factorii pedogenetici specifici Carpaţilor Curburii   / 118
       4.4.2. Consideraţii pedologice generale / 119 
       4.4.3. Caracterizarea învelişului de sol / 119

CAPITOLUL 5. INTERVENŢIA ANTROPICĂ ÎN MEDIUL CARPAŢILOR CURBURII / 122        
5.1. Mutaţii în modul de utilizare a terenurilor / 123
5.2. De la reţeaua de transhumanţă la cea actuală, tendinţe de modernizare, presiune antropică / 129
5.3. Aşezările montane: destinaţie, impact antropic / 134
5.4. O economie tradiţională şi germenii unei noi dezvoltări / 140
       5.4.1. Agricultura, ocupaţie de tradiţie / 140
       5.4.2. Industria de exploatare şi prelucrare a lemnului / 144
       5.4.3. Valorificarea potenţialului amenajabil al reţelei hidrografice / 147
       5.4.4. Turismul – proces dinamic în umanizarea Carpaţilor Curburii / 148

CAPITOLUL 6. ETAJAREA PEISAJULUI ÎN CARPAŢII CURBURII - SINTEZĂ A ELEMENTELOR, PROCESELOR ŞI FENOMENELOR GEOGRAFICE / 153
6.1. Etajarea peisajului geografic în literatura de specialitate / 153
6.2. Specificul etajării în Carpaţii Curburii / 154

CAPITOLUL 7. FENOMENE GEOGRAFICE DE RISC ÎN CARPAŢII DE CURBURĂ  / 161
7.1.  Preambul la fenomenele de risc / 161
       7.1.1. Conceptele de hazard, risc, dezastru, catastrofă,  accident / 161
       7.1.2. Clasificarea riscurilor / 166
       7.1.3. Condiţii şi riscuri specifice regiunilor  montane / 167
7.2. Fenomene de risc elementare (de componente de mediu) / 170
       7.2.1.  Fenomene geologice de risc (hazarde seismice) / 177
       7.2.2. Fenomene geomorfologice de risc (hazarde geomorfologice) / 188
       7.2.3. Fenomene climatice de risc  (hazarde climatice) / 205
       7.2.4. Fenomene hidrologice  de risc / 227
       7.2.5. Riscuri de mediu / 276

CAPITOLUL 8. DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN CARPAŢII CURBURII  / 284
5.1. Diagnoza modului de organizare şi funcţionare a sistemului teritorial al Carpaţilor Curburii / 285
5.2. Prognoza geografică / 298        

BIBLIOGRAFIE / 300

Cuvânt înainte Fenomene geografice de risc în Carpaţii curburii

Modificările globale ale climei ce au caracterizat sfârşitul secolului al XX-lea şi se manifestă cu pregnanţă şi la acest început de secol al XXI‑lea, alături de o intensă şi continuă intervenţie antropică în mediu, au determinat o intensificare a formelor şi manifestărilor proceselor şi fenomenelor cu caracter de risc pentru societatea umană şi pentru mediul geografic însuşi. De aici, rezultă importanţa care trebuie acordată acestor procese şi fenomene, care nu mai pot fi abordate şi analizate  în mod izolat, unilateral şi în sine, ci în mod corelativ, interdependent, în cadrul sistemului geografic din care fac parte.

Munţii, spaţii cu o fizionomie aparte, impunătoare, şi tipuri de mediu specifice, se caracterizează printr-un mare grad de vulnerabilitate în faţa fenomenelor geografice de risc (geologice, geomorfologice, climatice, hidrologice, antropice). Vulnerabilitatea regiunilor montane este deci, în mod natural, foarte ridicată, iar atunci când intervine şi societatea umană, care tinde să cucerească, prin activităţi turistice, înălţimi din ce în ce mai mari, sau prin alte activităţi văile râurilor şi poalele versanţilor, ea devine şi mai ridicată.

La acestea se mai adaugă şi gradul mare de dispersie a localităţilor, existenţa pe scară redusă a mijloacelor de comunicare, în special în regiunile rurale, greutatea accesului la informaţii, piedicile impuse de caracteristicile reliefului în calea echipelor de salvare, dar şi slaba dotare şi dimensiunile acestora. În ciuda acestor pericole, omul încearcă să se instaleze din ce în ce mai sus, mai ales iarna, în sezonul de ski. Această creştere a limitei superioare a habitatului uman va fi întotdeauna o sursă de creştere a vulnerabilităţii.

Vulnerabilitatea mare preexistentă este deci în creştere din cauza activităţilor umane care se desfăşoară pe suprafeţe restrânse, crescând presiunea pe care o exercită acestea asupra mediului. Pe văile râurilor creşte riscul inundaţiilor, mai ales în aval de baraje şi lacuri de acumulare sau în lungul arterelor de circulaţie, amplasate de cele mai multe ori paralel cu văile râurilor şi la baza versanţilor. Conurile de dejecţie ale torenţilor, instabile, pe care au fost amplasate localităţi sau numai câteva case, sunt un pericol pentru comunităţile umane, slab pregătite în faţa riscurilor şi dezastrelor cum sunt alunecările de teren sau inundaţiile.

Carpaţii Curburii, prin structură şi petrografie, printr-o reţea adaptată la liniile tectonice mari, dar şi cu numeroase variabile, demonstrează existenţa unui peisaj divers, a cărui adaptabilitate trebuie raportată la: masive – noduri orografice, culmi prelungi, înşeuări, o etajare biopedogeografică şi o diversificare generată de expoziţie. La această complexitate de care este legată dinamica unui sistem foarte activ, cu echilibre şi dezechilibre, este implementată activitatea antropică sub o gamă diversă de procese. În această filieră se înscriu formele de stress, alături de adaptabilitatea teritorială.

În contextul acestor evoluţii apar formele de risc care, prin domeniile de care sunt legate, pot viza elemente, componente sau un ansamblu pe care îl definim ca risc de mediu.

În aprecierea riscurilor am pornit de la stabilirea categoriilor de risc elementar, respectiv riscul aferent evoluţiei elementelor climatice, risc complementar, care include abordarea sistemică a acelor corelaţii care definesc calitatea fenomenelor şi în fine, am atribuit categoria de risc de mediu, adică acea abatere globală care apare în evoluţia fenomenelor şi care afectează în mod special peisajul. Am insistat asupra acestui tip de risc întrucât arealul Carpaţilor Curburii este definit de acea apariţie de fenomene care au la baza lor riscurile complexe, inclusiv riscul antropic.

Contextul acestor probleme este marcat de parametrii dezvoltării durabile, în care trebuie să încadrăm toate teritoriile şi toate categoriile de risc, acest lucru însemnând de fapt stabilirea unor scenarii prin consemnarea sursei de pericol, a timpului de revenire (frecvenţa evenimentelor) şi a arealelor de manifestare cu intensităţi spaţiale diferite.

Analiza unei unităţi teritoriale – cazul Carpaţilor Curburii – ne obligă la o selectare obiectivă a componentelor de peisaj, la ierarhizarea şi ordonarea formelor de manifestare, dar, mai ales, la o integrare teritorială. De fapt, în aceasta rezidă abordarea sistemică pe care ne propunem să o realizăm.

Analiza cantitativă şi calitativă ne permite să apreciem o serie de corelaţii care se înscriu în demersul evoluţiei unităţilor componente ale Carpaţilor Curburii: unităţile de relief din structura Carpaţilor Curburii ca bază a corelaţiilor majore de peisaj; diversificările teritoriale care apar ca raporturi ale fenomenelor şi factorilor de mediu; convergenţe şi divergenţe în mutaţiile de peisaj; elemente ale dezvoltării durabile.

Prezenţa celor două areale externe coborâte ca altitudine, Depresiunea Braşovului şi Câmpia Siretului inferior, a determinat evoluţia deosebită a elementelor, componentelor, proceselor şi implicit a tipurilor de peisaje şi existenţa unor riscuri de mediu specifice.

Sistemul complex de modelare dictat de litologie şi structură, dar şi condiţiile morfohidroclimatice, alături de poziţia nivelului de bază extracarpatic, au accelerat şi întreţinut ritmul eroziunii. Aceasta este o  caracteristică a Carpaţilor Curburii, care reprezintă zona montană cu cele mai întinse degradări de teren.

Calitatea mediului reprezintă o problemă de mare actualitate, care rezultă din dinamica sistemului carpatic al Curburii. Această dinamică se raportează, în primul rând, la structura internă a sistemului, complexitatea sa crescând odată cu participarea celui mai activ component al său – omul. Ponderea ce o are fiecare component la dinamica (evoluţia) sistemului este însă diferenţiată. Modul de integrare şi relaţiile permanente de intercondiţionare reciprocă ce se stabilesc între elemente şi componente determină o serie de transformări, de modificări în peisaj. Acestea sunt percepute în timp şi spaţiu, dinamica peisajelor diferenţiindu-se ca sens de evoluţie, intensitate şi ritm atât la nivel local, cât şi la nivelul etajelor.

În cazul Carpaţilor Curburii, unele dintre elementele acestora (depozitele flişului cretacic şi paleogen, existenţa unor masive muntoase despărţite de văi adânci sau mici depresiuni, acestea din urmă constituindu‑se într-o discontinuitate şi individualitate geografică, expoziţia celor doi versaţi externi, modul intensiv de intervenţie antropică) deţin o pondere mai mare în modificarea calităţii peisajului, fără însă a neglija participarea celorlalte componente. Caracterele morfometrice ale reliefului (rezultat al evoluţiei particulare a curburii carpatice în funcţie de cele două nivele de bază externe şi al modelării subaeriene a întregii regiuni carpatice de la Curbură, având ca suport pasiv structura, tectonica şi litologia specifice), parte importantă a ecuaţiei de mediu, impun diferenţierea cantitativă a formelor de relief, a configuraţiei acestora, a bazinelor hidrografice; etajarea şi expoziţia, alături de adâncimea şi densitatea fragmentării, dar şi de declivitate, se impun în etajare, inversiune, în canalizarea curenţilor de aer, în repartiţia resurselor de apă şi a proceselor fluviatile, în existenţa şi rezistenţa învelişului biopedogeografic şi în modul de utilizare a terenurilor.

Structurarea şi elaborarea acestei lucrări au fost realizate sub atenta îndrumare ştiinţifică a regretatei doamne profesor universitar doctor Valeria Velcea, pasionată cercetătoare a realităţii geografice carpatice

Despre autor

Mihaela Frăsineanu

Este absolventă a Facultăţii de Geografie, Universitatea Bucureşti, secţia Cercetarea Mediului Înconjurător, din anul 1995.

După o perioadă de doi ani în care a lucrat ca inginer hidrolog în cadrul AQUAPROIECT SA, a îmbrăţişat cariera universitară, unde activează şi în prezent.

În anul 2006 a susţinut teza de doctorat cu titlul Fenomene geografice de risc în Carpaţii Curburii, elaborată sub atenta îndrumare a regretatei prof. univ. dr. Valeria Velcea.

Cadru didactic al Facultăţii de Geografie din Universitatea Spiru Haret, este titulara cursurilor de Ecoturism şi arii naturale protejate şi Substanţe hidrominerale asociate terapeutic şi autoarea mai multor cursuri universitare, articole şi comunicări ştiinţifice, ca rezultat al îmbinării permanente şi dedicate între activitatea didactică şi cea de cercetare.