Geografie urbana si rurala

Mai multe detalii Geografie urbana si rurala

Geografia, pe scurt si pentru specialisti, este stiinta organizarii spatiului. Pe de o parte incearca sa descifreze realitatea geografica tot mai complicata, identificand procesele intime care se desfasoara in spatiu inclusiv legile lor, iar pe de alta parte incearca sa prezinte variante optime de armonizare a relatiilor dintre componentele geografice, pentru eficientizarea actiunii umane si sustinerea perpetua a dezvoltarii. Este cert ca realitatea teritoriala are un grad de complexitate tot mai mare si ca aceasta caracteristica se multiplica indefinit prin modificarea esentiala a unei componente sau a unor structuri spatiale. In acelasi timp, aceasta realitate are o dinamica foarte accentuata, care se datoreaza atat unor forte interne, cat si externe spatiului respectiv. Trecerea de la un stadiu de complexitate la altul tot mai frecvent se realizeaza instantaneu, hazardul avand un rol determinant in noile configuratii teritoriale.

Pentru marea masa a populatiei, geografia este cunoasterea Terrei, insemnand localizarea statelor, a capitalelor, a marilor orase, a raurilor, muntilor si campiilor. Deseori, acestea sunt prezentate in ordine ierarhica sau relevandu-se spectaculosul, ajungandu-se la diminuarea sau eliminarea completa a continutului stiintific al acestei discipline. Elanul exagerat al unor actiuni pe aceasta linie are darul de a insufla o perceptie similara si in randul unor specialisti apartinand altor discipline, care limiteaza geografia doar la descrierea si explicatia primara a unor elemente de pe Terra. Efectele sunt dezarmante asupra stiintei geografice, care se vede tot mai mult eliminata din contextul stiintific actual, cu toate ca este, poate, in conditiile globalizarii mondiale, stiinta cu cele mai mari potente in a analiza si a prognoza evolutia planetei noastre.

Acum cand localul trebuie cunoscut in integralitatea sa, cand actiunile de la nivelul sau sunt esentiale pentru forma si dinamica regionalului, cand efectele regionale se percep la scara nationala sau continentala, cu o intarziere ce complica dinamica fenomenelor la scara planetara, geografia poate sa-si afirme rolul prin caracterele sale stiintifice, prin perfectionarea metodologiei de cercetare.

Daca la inceputul secolului geografia, mai ales cea franceza, isi definise foarte clar obiectivul, reprezentat de studierea raportului dintre om si mediile naturale. Mult mai tarziu a avut loc un proces de fragmentare a preocuparilor, detasandu-se cele din domeniul ecologiei si al abordarilor structuraliste. Caracterul globalist al geografiei, acela de a studia realitatea geografica nedisociata (cum remarca stralucitor V. Mihailescu) , isi pierde din importanta in fata fortelor ce conduc la o specializare exagerata pe subramuri, ce se apropie prea mult uneori de alte stiinte. Dezbaterile inutile, care continua si astazi, asupra disciplinei, obiectului si metodelor de cercetare plaseaza geografia intr-o pozitie foarte incomoda. Practic, este amenintata pe de o parte de divergenta fortelor interne, care risca sa produca mari fracturi, iar pe de alta parte de agresiunea tot mai evidenta a altor stiinte, care sub masca abordarii spatiale a fenomenelor isi pierd obiectul de studiu, transgresand in sfera geografiei.

Aceste framantari interne au determinat o diminuare a preocuparilor pe linia elaborarii unei metodologiei de cercetare foarte clare in domeniul analizelor geografice globale. Raspunsul tardiv al geografiei la problemele contemporaneitatii, conservatorismul in ce priveste metodele de cercetare fac ca geografia sa isi piarda tot mai mult din pozitia pe care o ocupa altadata in analizele globaliste, iar promotorii sai, geografii, sa nu poata fi considerati parteneri capabili de a construi solutii pertinente asupra schimbarilor care au loc la diferite scari.  Ca urmare, la o analiza mai atenta a arsenalului metodologic pe care il poseda astazi geografia in acest domeniu, reiese clar caracterul sau firav, mai putin capabil sa raspunda in intregime la provocarile noului inceput de mileniu.

Ultimele evolutii ale  societatii, care releva pe de o parte legatura tot mai stransa intre comunitatile urbane si rurale, intre acestea si teritoriu, pana la scara planetara, au avut darul de a impulsiona preocuparile geografilor pe linia implicarii directe in procesele de dezvoltare durabila locala si regionala, de analiza a efectelor pe care le provoaca schimbarile globale si a cauzelor ce accelereaza aceste schimbari. De altfel, actiunile intreprinse de UIG si de comisiile sale de specialitate se focalizeaza tot mai mult pe studiul impactului complex pe care il au aceste schimbari globale. Aceste preocupari sunt tot mai bine puse in evidenta de estomparea diferentierilor dintre tematicile de studiu ale comisiilor de specialitate, in sensul ca tot mai multe dintre comisiile specializate altadata pe studiul elementelor fizico-geografice au incluse chiar in titulatura elemente de natura antropica si invers, cele de geografie umana reconsidera mediul cu valentele sale complexe.

Una din problemele fundamentale pe care si le pune geografia actuala este si aceea de a explica formarea marilor “dinozauri” urbani, dar si a oraselor in general, care pe langa avantajele de netagaduit, genereaza noi provocari lumii, noi probleme a caror rezolvare trebuie neintarziat depistata. Poate ca orice cetatean al acestei planete s-a intrebat vreodata: De ce oamenii si activitatile lor sunt atat de inegal repartizate pe suprafata globului? De ce, de-alungul istoriei, a fost marcanta tendinta de regrupare a oamenilor, de aglomerare a lor si de constituire a acestor concentrari umane, numite orase? Asa cum se remarca in concluziile volumului “Penser la Ville. Theories et modeles” , raspunsul este dat chiar de analiza interactiunilor umane. Pentru a se proteja de un mediu frecvent ostil, cel putin la inceputul procesului de urbanizare, pentru a pune in valoare caracterul sociabil al fiintei umane, pentru a produce si a schimba produsele lor oamenii au manifestat un interes firesc de a se regrupa. Alaturi de acest proces de regrupare foarte puternic si deosebit de manifest in anumite perioade istorice inclusiv astazi, se manifesta si un alte proces de dispersare, care are la origine dorinta de a exploata mai bine resursele spatiului, de a mentine identitatea grupului, de a evita fenomene negative, tipice aglomeratiei peste un anumit prag. Din aceasta dubla tendinta de concentrare-dispersare s-a nascut peisajul actual care cuprinde concentrari umane de diferite marimi, care se asociaza in sisteme de asezari (orase si sate) si care au in proprietate un anumit spatiu.

Intre aceste asezari umane orasul s-a remarcat dintotdeauna, ca fiind locul principal in care s-au nascut cele mai importante idei ale progresului si din care acestea, materializate in elemente de civilizatiei s-au raspandit pretutindeni. Din cele mai vechi timpuri, caracterizate prin viata urbana, oamenii au observat capacitatea orasului de a organiza spatiul si societatea, incercand sa-i valorifice potentialul de care dispunea. Ei au fost fascinati de farmecul si capacitatea de atractie a sa, pe de o parte, dar si nelinistiti, cateodata prudenti vis-à-vis de pericolele care se ascund in acesta. In aceste conditii, orasul a reprezentat un obiect de analiza si de reflectie fiind prezent in literatura, arta si stiinta. Geografia, care de la inceputurile sale s-a detasat prin descrierea si explicarea realului, a acordat o mare atentiei fenomenului urban, pe care il considera ca una dintre cele mai importante caracteristici ale lumii contemporane. Prin ramura sa specializata in analiza acestui fenomen, geografia urbana, se cauta raspunsuri la configuratii prezente, dar mai ales depistarea formelor pe care le poate imbraca fenomenul urban, pornind de la schimbarile care au loc in domeniul climatului, economiei, informatizarii lumii, internationalizarii relatiilor complexe, dizolvarii tot mai rapide a granitelor in euforia globalizarii.  

Cuprinsul cărţii Geografie urbana si rurala

INTRODUCERE/5

PARTEA I/9

GEOGRAFIA URBANA/9

CAPITOLUL 1/11

GEOGRAFIA URBANA: CONCEPT SI TEORIE/11

1.1  GEOGRAFIA URBANA IN CONTEXTUL STIINTELOR GEOGRAFICE/11

1.2   DEFINITIA GEOGRAFIEI URBANE /12

1.3  EVOLUTIA GANDIRII IN GEOGRAFIA URBANA/14

1.4  SCOALA ROMANEASCA DE GEOGRAFIE URBANA/23

1.5  CARACTERUL GEOGRAFIC INTEGRATOR AL GEOGRAFIEI URBANE/28

CAPITOLUL 2/31

ORASUL SI STRUCTURA SA MAJORA/31

2.1  ORASUL CA ENTITATE STRUCTURAL-DINAMICA IN GEOGRAFIA URBANA/31

2.2  ORASUL, CA ENTITATE OPERATIONALA IN GEOGRAFIA URBANA/38

2.3  ORASUL CA SISTEM TERMODINAMIC SI INFORMATIONAL OPTIMAL DESCHIS/39

2.4  STRUCTURA MAJORA A ORASULUI/41

2.5  DINAMICA ORASULUI/43

CAPITOLUL 3/65

ORASELE: DE LA GLOBAL LA LOCAL/65

3.1 POZITIA GEOGRAFICA/66

3.2 FACTORII DE LOCALIZARE SI EXTINDERE A SITURILOR URBANE /72

CAPITOLUL 4/75

STRUCTURA INTERNA A ORASELOR/75

4.1  MORFOLOGIA URBANA/75

4.2 DINAMICA FORMEI, CONSECINTA A PROCESULUI DE EXTINDERE A ORASULUI/83

4.3  PLANUL ORASULUI/92

PARTEA a II-a/101

GEOGRAFIA RURALA/101

CAPITOLUL 5/103

CONTEXTUL SI STRUCTURA RURALULUI CA RASPUNS LA SCHIMBARILE ECONOMICE /103

5.1  FACTORII DE GRUPARE A HABITATULUI RURAL/103

5.2  HABITATUL RURAL DISPERSAT/107

5.3  DIVERSITATEA TIPURILOR DE SATE/111

5.4  STRUCTURA RETELEI DE HABITAT RURAL /112

5.5  FORMA SATELOR /113 

Despre autor

Ioan Ianos

Natasa Vaidianu

Cristian Talanga