Hidrologie

Mai multe detalii Hidrologie

Apa reprezintă unul din elementele naturale indispensabile existenţei lumii vii. Ea are are un rol fundamental în desfăşurarea proceselor naturale (fizico-chimice, biologice, climatice, în modelarea reliefului) şi a activităţilor social-economice, constituind un mijloc important  de comunicaţie şi de apărare, o materie primă pentru industrie, o sursă apreciată pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaţiei.

 

Prin diferitele ei forme de manifestare şi prin larga răspândire pe care o are, apa alcătuieşte unul dintre cele mai extinse învelişuri ale Terrei, cunoscut sub numele de HIDROSFERĂ. Acesta se află în relaţii de interacţiune şi influenţă reciprocă cu celelalte sfere ale Pământului (atmosfera, litosfera şi biosfera).

 

Ştiinţa care se ocupă cu studiul diferitelor unităţi acvatice, cu fenomenele şi procesele dinamice, fizice şi chimice specifice acestor unităţi, precum şi cu modul de folosinţă a apelor pentru diferitele necesităţi social-economice este HIDROLOGIA. Ea este definită pe scurt ştiinţa apelor sau ştiinţa care studiază hidrosfera.

 

În cadrul Hidrologiei, pot fi distinse două mari domenii: hidrologia mărilor şi oceanelor şi hidrologia uscatului sau hidrologia continentală. Prezentul curs, cu excepţia primei părţi, se referă la hidrologia continentală şi abordează probleme specifice pentru cinci dintre subdomeniile sale majore, şi anume: potamologia (studiază apele curgătoare, dinamica lor, regimul scurgerii şi parametrii hidrologici care le sunt caracteristici, bazinele hidrografice, proprietăţile fizico-chimice ale apei râurilor); limnologia şi telmatologia (se ocupă cu studierea genezei şi evoluţiei unităţilor lacustre, bălţilor şi mlaştinilor, a caracteristicilor fizice şi chimice ale apei, precum şi a dinamicii şi procesele de sedimentare din cuprinsul acestor unităţi acvatice); glaciologia (cercetează modul de formare a gheţarilor, dinamica, acţiunile lor de eroziune, transport, acumulare, tipurile de gheţari şi răspândirea lor); hidrogeologia (studiază caracteristicile straturilor acvifere, evoluţia suprafeţelor piezometrice, circulaţia apelor subterane, modalităţile de explorare şi exploatare a acviferelor).  

 

Lucrarea de faţă se adresează, în principal, studenţilor de la diferitele domenii şi specializări din cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti, ce urmează atât cursurile la zi, cât şi formele de Învăţământ Deschis la Distanţă (IDD) organizat de CREDIS şi de Învăţământ cu Frecvenţă Redusă (IFR). În acelaşi timp, lucrarea poate fi utilă profesorilor de geografie din învăţământul preuniversitar în vederea pregătirii pentru obţinerea diferitelor grade didactice, precum şi tuturor celor interesaţi de domeniul hidrologiei.

 

Prezentul curs constituie o nouă ediţie, revizuită şi completată, a lucrărilor anterioare de HIDROLOGIA USCATULUI publicate în anul 2003 de editurile Universitară şi Credis. Completările constau, în principal, în introducerea la sfârşitul părţilor majore a unor teme şi lucrări practice adecvate anumitor probleme din conţinutul temei. În acelaşi timp, actuala  ediţie reprezintă o variantă sintetizată a cursului de HIDROLOGIE publicat în 2001 şi 2002 de Editura Universităţii din Bucureşti şi pe care îl recomandăm pentru completarea informaţiilor.

 

Cursul este structurat în patru părţi principale, care acoperă problematica esenţială a hidrologiei continentale: I. Probleme generale de hidrologie; II. Apele subterane (Hidrogeologie); III. Hidrologia râurilor (Potamologie); IV. Noţiuni de limnologie, telmatologie şi glaciologie. Capitolele au fost prevăzute la final cu întrebări recapitulative de autoevaluare, care să permită studenţilor pe de o parte să-şi verifice modul în care au înţeles şi şi-au însuşit informaţiile de bază cuprinse în capitolul respectiv, iar pe de altă parte, să-şi fixeze aceste informaţii. În scopul evidenţierii termenilor importanţi, de reţinut, ei au fost redactaţi cu caractere diferite (aldine, italice, aldine italice). De asemenea, la sfârşitul fiecăreia dintre cele patru părţi majore au fost realizate sinteze ale noţiunilor şi termenilor importanţi, care să permită o dată în plus studenţilor recapitularea şi fixarea lor şi în final, însuşirea lor temeinică.

 

Întrucât activitatea proprie de investigare este deosebit de importantă în dobândirea şi înţelegerea cunoştinţelor, iar hidrologia presupune numeroase activităţi practice, în cadrul cursului sunt propuse unele teme de control. Acestea îi pun pe studenţi în situaţia fie de a dezvolta problematica prezentată în curs prin consultarea unor materiale suplimentare, fie de a aplica concret unele cunoştinţe teoretice expuse în curs, prin rezolvarea unor probleme ce presupun calcule şi măsurători asupra unor parametri morfohidrologici. Realizarea temelor de control este bazată în mare măsură pe consultarea lucrărilor practice  incluse la sfârşitul temelor majore ale cursului, lucrări ce conţin exemple detaliate de rezolvare a unor probleme practice.

 

Despre autor

Daniel Constantin Diaconu

Liliana Zaharia

LILIANA ZAHARIA este licenţiată a Facultăţii de Geologie – Geografie a Universităţii din Bucureşti, specializarea Geografie – Limba Franceză, promoţia 1986. În perioada 1986-1989 a funcţionat ca profesor stagiar la Liceul Industrial nr. 3 din oraşul Buzău, iar între 1989-1992 a activat ca cercetător hidrolog la I.N.M.H. Bucureşti. Din toamna anului 1992 a ocupat postul de asistent universitar la Catedra de Meteorologie – Hidrologie a Facultăţii de Geografie din Universitatea din Bucureşti, unde începând din anul 2002 deţine gradul de conferenţiar universitar. Este doctor în geografie fizică din 1997. În perioada 2000-2002 a urmat cursul postuniversitar în domeniul gestiunii resurselor de apă organizat în Elveţia de Şcolile Politehnice din Lausanne şi Zürich şi de Universitatea din Neuchâtel. În calitate de cadru didactic al Facultăţii de Geografie a susţinut cursuri şi lucrări practice la discipline hidrologice (Hidrologie, Hidrometrie, Apele României, Hidrologie frecvenţială, Hidrologie urbană, Modificări globale ale mediului şi resursele de apă, ş.a.) şi a desfăşurat activităţi de cercetare ale căror rezultate au fost prezentate la reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale (în Franţa, Italia, Maroc, Spania, Olanda). Este autoare a lucrării "Resursele de apă din bazinul râului Putna. Studiu de Hidrologie" (1999) şi coautoare a lucrărilor : "Hidrologie. Lucrări practice" (1995), "Hidrologie" (2001, 2202, 2005), "Hidrologia uscatului" (2003), "Ghid de activitate practică - Hidrologie" (2002, 2003).

Ion Pişota