Psihologia educatiei. De la teorie la practica

Mai multe detalii Psihologia educatiei. De la teorie la practica

Elevii vin la scoala nu numai cu un bagaj de cunostinte care trebuie imbogatit, ci si cu emotii,  dorinte, temeri, atitudini, fiecare avand un ritm propriu de invatare si adaptare. Daca nu se tine cont de toate aceste aspecte, scopul invatamantului nu va fi atins intrutotul. Se subintelege de ce rolul psihologiei educatiei in formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, in functie de cat de buni educatori au fost parintii si profesorii nostri, de masura si modul in care ne-au stimulat potentialul cu care ne-am nascut. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca genialitatea lui Einstein sau Edison nu i-ar fi ajutat sa depaseasca etichetele puse de profesorii lor. Ar fi ramas „in rezerva” talente uriase. Este cunoscut ca Edison, cel mai mare inventator din lume care a obtinut peste o mie de brevete, a fost considerat de profesorii sai un elev foarte slab. Einstein a marturisit ca profesorul de limba greaca i-a spus ca nu este bun de nimic, iar daca tatal sau s-ar fi lasat influentat de sugestiile acelui dascal, ar fi trebuit sa isi scoata copilul de la scoala. Alfred Adler a mentionat in cartea sa Psihologia scolarului greu educabil ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Oare cati copii  nu neaparat geniali  au fost afectati de astfel de erori, interpretari subiective, etichetari si false asteptari? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o buna cunoastere a psihologiei educatiei şi aplicarea principiilor sale in formarea copiilor.  

Cuprinsul cărţii Psihologia educatiei. De la teorie la practica

Prefata / 5

PARTEA INTAI
PROBLEME GENERAL‑TEORETICE ALE PSIHOLOGIEI EDUCATIEI / 11
1.   OBIECTUL PSIHOLOGIEI EDUCATIEI / 13
2.   FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE ‑ EDUCABILITATEA / 24
      2.1. Ereditatea psihica – contributia geneticii comportamentale la intelegerea determinantului nativ / 24
      2.2. Influentele de mediu si diferentele individuale / 28
      2.3. Rolul educatiei in dezvoltarea psihica / 32


PARTEA A II‑A
STADIALITATEA DEZVOLTARII PSIHICE  / 37
3.   STADIALITATEA DEZVOLTARII COGNITIVE:  Teoria psihogenezei cunostintelor si operatiilor intelectuale elaborata de Jean Piaget / 39
4.   STADIALITATEA DEZVOLTARII MORALE  (Jean Piaget, Lawrence Kohlberg) / 48
6.   STADIALITATEA DEZVOLTARII PSIHO‑SOCIALE: Teoria dezvoltarii identitatii – Erik Erikson / 58

PARTEA A III‑A

ACTIVITATEA PSIHICA DE INVATARE/71

6.   INVATAREA – FUNDAMENTUL DEZVOLTARII PSIHICE/ 73

      6.1. Delimitari conceptuale/ 73

      6.2. Tipuri, forme si niveluri ale invatarii/75

7.   Rolul metacognitiei in activitatea de invatare/78

      7.1. Ce este metacognitia si ce rol are in invatare/78

      7.2. Dezvoltarea metacognitiei in scoala – tehnica Nolan de stimulare a gustului pentru lectura/80

8.   INVATAREA SCOLARA/83

      8.1. Delimitari conceptuale/83

      8.2. Dimensiuni cognitiv‑emotionale ale adaptarii la cerintele scolare/83

9.   INVATAREA AUTOREGLATA/ 91

      9.1. Ce este invatarea autoreglata?/ 91

      9.2. Modelul ciclic al autoreglarii invatarii/ 93

      9.3. Beneficiile autoreglarii invatarii si modalitati de stimulare a acesteia in scoala/96

10. TEMELE PENTRU ACASA – ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA INVATARII AUTOREGLATE, AUTOEFICACITATII SI  PERFORMANTELOR SCOLARE/ 103

        10.1. Opiniile cercetatorilor despre rolul temelor pentru acasa in invatarea scolara/ 103

        10.2. Implicarea parentala in efectuarea temelor pentru acasa / 106

        10.3.  Relatia dintre temele pentru acasa, invatarea autoreglata,autoeficacitate si performante scolare/ 109

        10.4. Comportamentele disfunctionale sau dezadaptative ale elevilor in realizarea temelor pentru acasa/ 113

10.5. Atitudinile profesorilor si elevilor fata de temele pentru acasa/117

11.   CONTRIBUTIA TEORIILOR INVATARII SI INSTRUIRII LA EFICIENTIZAREA ACTIVITATII DIDACTICE/123

        11.1. Eduard Thorndike – conexionismul si legitatile invatarii/ 123

        11.2. Burrhus F. Skinner – conditionarea instrumentala, masinile de invatare si instruirea programata/126

        11.3. Teoria genetic‑cognitiva si structurala a invatarii – Jerome Seymour Bruner/131

                11.3.1. Bruner si noul mod de a gandi educatia: de la revolutia cognitiva la cultura educatiei/131

                11.3.2. Aspectele prescriptive ale teoriei lui Bruner /134

        11.4. Jean Piaget – de la psihologia inteligentei la psihologia educatiei/136

        11.5. Teoria socioculturala elaborata de Lev Vigotski sau sursele sociale si culturale ale cunoasterii /141

        11.6. Rolul organizatorilor cognitivi si anticipativi de progres in invatare  –  David P. Ausubel si Floyd G. Robinson ‑/144

11.7. Invatarea cumulativ-ierarhica – Robert Gagné –/ 148

PARTEA A IV-A

MECANISMELE PSIHICE ALE INVATARII /157

12. Rolul mecanismelor cognitive in invatarea scolara/ 159

        12.1. Mecanismele cognitive primare (senzatii, perceptii si reprezentari)/159

        12.2. Mecanisme cognitive superioare (gandire, memorie, imaginatie)/ 166

                12.2.1. Gandirea/ 166

                12.2.2. Memoria/ 174

                12.2.3. Imaginatia/ 178

13. MECANISMELE ENERGIZANTE ALE INVATARII SCOLARE/183

        13.1. Rolul afectivitatii in invatare/ 183

        13.2. Anxietatea in situatiile de evaluare – stimularea strategiilor de coping (adaptare)/ 188

        13.4. Stimularea motivatiei invatarii / 197

14.   MECANISME REGLATORII ALE INVATARII SCOLARE/200

        14.1. Atentia/  200

        14.2. Vointa/ 204

        14.3. Comunicarea si limbajul/ 205

15.   MECANISMUL INTEGRATIV AL INVATARII SCOLARE‑PERSONALITATEA/209

        15.1. Temperamentul/ 209

        15.2. Aptitudinile/212

        15.3. Caracterul/ 217

        15.4. Creativitatea/ 218

PARTEA A V‑A

PERSPECTIVE IN ABORDAREA INTELIGENTEI / 223

16. INTELIGENTELE MULTIPLE/ 225

        16.1. Conceptia lui Howard Gardner asupra inteligentelor multiple/ 225

        16.2. Implicatii educationale ale teoriei lui Gardner/ 232

        16.3. Aprecieri critice ale teoriei inteligentelor multiple/240

17. INTELIGENTA EMOTIONALA /243

        17.1. Specificul inteligentei emotionale/243

        17.2. Implicatii educationale ale teoriei inteligentei emotionale/ 246

18. INTELIGENTA SOCIALA/ 251

        18.1. Scurt istoric al conceptiilor despre inteligenta sociala/251

        18.2. Relatia dintre inteligenta sociala si agresivitate/ 253

19. INTELIGENTA SI DIFERENTELE DE GEN/261

        19.1. Explicatii aduse problematicii inteligentei si diferentelor de gen/ 261

        19.2. Diferentele de gen in educatie/ 268

PARTEA A VI‑A

ALTE ASPECTE PSIHOLOGICE SI PSIHO‑SOCIALE ALE VIETII SCOLARE/ 273

20.   MODALITATI DE STIMULARE A AUTOCUNOASTERII SI INTERCUNOASTERII ELEVILOR/ 275

        20.1. Analiza SWOT/ 275

        20.2. Scala de masurare a stimei de sine (Morris Rosenberg, 1965)/277

        20.3. Scala de masurare a autoeficacitatii  (Ralph Schwarzer si Matthias Jerusalem, 1995)/ 279

21.   MODALITATI DE STIMULARE A COMPETENTEI SOCIO‑ EMOTIONALE A ELEVILOR/ 288

        21.1. Competenta socio‑emotionala – factor fundamental in stabilirea si mentinerea relatiilor interpersonale armonioase/288

                21.1.1. Delimitari conceptuale/ 288

                21.1.2. Competenta sociala din perspectiva cognitiei sociale/ 290

        21.2. Relatia dintre competenta sociala, asertivitate si starea de bine psihic/ 291

        21.3. Cauzele deficitului de competenta sociala/294

        21.4. Necesitatea stimularii competentei socio‑emotionale in scoala/ 296

        21.5. Ghid pentru stimularea competentei socio‑emotionale in scoala/ 299

22.   ELEVII CU DIFICULTATI EMOTIONALE SI COMPORTAMENT OPOZITIONAL/ 307

        22.1.  Elevii anxiosi / 307

        22.2.  Elevii perfectionisti / 310

        22.3.  Elevii cu comportament opozitional/ 310

23.   FENOMENUL AGRESIVITATII IN SCOLI/ 315

        23.1. Cauzele agresivitatii in scoli/ 315

        23.2. Punctul de vedere al lui Albert Bandura referitor la agresivitate, invatare sociala si modelare/ 318

        23.3. Exemplu de bune practici ‑ Programul de la Universitatea Harvard pentru prevenirea violentei scolare Schoolyard Bully Practicum/ 320

24.   ROLUL PERSONALITATII PROFESORULUI IN EFICIENTIZAREA ACTIVITATII DIDACTICE/ 323

        24.1. Delimitari conceptuale – competenta didactica, aptitudinea pedagogica, stil empatic/323

        24.2. Calitatea relatiei profesor‑elev/328

            24.3. Mentinerea disciplinei sau gestionarea eficienta a clasei de elevi/ 333

Cuvânt înainte Psihologia educatiei. De la teorie la practica

Ideea fundamentala de la care am pornit in scrierea acestei carti este convingerea succesul oricarui demers didactic este influentat in mod considerabil de o buna cunoastere a psihologiei educatie dublata de pasiunea pentru profesia plina de noblete prin care se modeleaza personalitatea fiecarui elev. Optimismul meu pedagogic se bazeaza nu doar pe lecturile academice, ci si pe intalnirile pline de substanta cu studentii si masteranzii, profesorii de la cursurile de formare precum si elevii participanti la diferite cercetari. Psihologia educatiei fundamentata pe studiile recente raspunde nevoilor de formare a viitorilor dascali sau de perfectionare a profesorilor, care au rolul de a stimula atat intelectul elevilor lor, cat si balanta afectiva (caracteristica a sanatatii emotionale), conduita morala, precum si capacitatea de adaptare si bunele relatii, tinand cont de faptul ca indiferent de varsta, fiinta umana isi activeaza potentialul prin conditionare pozitiva si incredere in propria afirmare.

Subscriem ideii conform careia influentele educative din scoala au un rol esential in actualizarea potentialului fiecarui elev. Pentru ca aceste influente sa fie in afara arbitrariului, este nevoie de o buna cunoastere a psihologiei educatiei. Alfred Adler marturisea in cartea „Psihologia scolarului greu educabil” ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu‑i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Ce pierdere ar fi fost pentru psihologie daca s‑ar fi intamplat asa ceva! Ar fi ramas un imens talent in stare de rezerva.

In formarea profesorilor sunt importante cunostintele de psihologia educatiei, intrucat pot sa contribuie la eliminarea teoriilor implicite, judecatilor impresioniste sau ideilor speculative. Cunoasterea conditiilor psihologice in care se produce invatarea scolara ofera o mai mare libertate de actiune cadrelor didactice. Nu se ajunge la descoperirea unor retete miraculoase – pentru ca acestea nici nu exista. Lectia este un joc interactiv, imprevizibil uneori, care nu lasa prea mult timp pentru reflectie in luarea deciziilor.

In aceasta carte sunt tratate teme considerate clasice in psihologia educatiei: problematica educabilitatii, teorii explicative ale dezvoltarii psihice, teoriile invatarii, mecanismele psihice implicate in invatare, personalitatea profesorului si competenta didactica. Au fost abordate si teme relativ noi, relevante pentru practica educationala, cum ar fi: teoria inteligentelor multiple si aplicabilitatea sa in scoala, inteligenta emotionala si sociala, inteligenta si diferentele de gen, stimularea competentelor socio‑emotionale in mediul educativ.

Elena Stanculescu

Septembrie 2013

Despre autor

Elena Stanculescu

Profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Departamentul pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din Bucuresti,  doctor  in  Psihologie (2001), reprezentant de tara in Reteaua Europeana de Psihologie Pozitiva, membra a Asociatiei Internationale de Psihologie Scolara si in colectivul editorial al Revistei de Psihologie a Academiei Romane.

Sustine la nivel de licenta cursul de Psihologia educatiei, iar in cadrul unor programe de master a initiat discipline noi, cum ar fi: Etica si deontologie in psihologia educatiei, Stimularea competentelor socio-emotionale in mediul educational, Inteligenta emotionala in copilarie si adolescenta, Psihologia pozitiva aplicata in scoala, Managementul stresului in mediul educational.

S-a specializat in strainatate in domeniul Managementului crizelor in scoli, Programe de stimulare a competentelor socio-emotionale si a starii de bine psihic.

A realizat numeroase cercetari in cadrul campului educational, rezultatele acestora fiind prezentate la congrese si conferinte internationale.

A publicat in calitate de autor urmatoarele carti: Despre educatie (2004), Psihologia educatiei de la teorie la practica (2008), Etica in psihologia educatiei (2013), Fascinatia stereotipurilor in psihologia sociala (2013), Managementul stresului in mediul educational (2013).

Este coautor la Enciclopedia de Psihosociologie (2003).