Spiritul Dunarii

Desi Dunarea este considerat cel mai mare si important fluviu din regiunea europeana pe care o strabate de la vest la est, din Muntii Padurea Neagra pana la varsarea in Marea Neagra, aceasta importanta strategica nu a fost transferata si asupra zonei est si sud‑est europene, perceputa nu atat ca loc geo­grafic cu o mostenire istorica si culturala “de o mare complexitate, plasticitate, unicitate”, ci ca o “anti‑lume” (anti‑world) rezultata din “debilitare diacronica si spatiala pe care o presupune ghetoizarea in planul reprezentarii” (M. Todorova, 2006).

Cliseul unei Europe scindate, inca departe de “imaginea in oglinda” pe care se construieste pragmatic coeziunea spatiului european, continua sa marcheze inertial repre­zentarea sociala, discursul politic si mediatic, manualele de istorie si literatura, accentuand vulnera­bilitatile socio‑economice ale zonei transfron­taliere.

Deloc surprinzatoare, recurenta stereo­tipului negativ in imaginea de sine a popoa­relor din zona afectate de decalajele realita­tilor locale fata de modelul european si occidental, mentine blocajul identificarii si al perceptiei alteritatii si efectele sale asupra procesului de schimbare locala si regionala pe calea dezvoltarii si integrarii europene prin cele trei axe strategice: accesibilitatea, mediul si resursele, dezvoltarea economica si sociala.

Este o provocare careia Romania si Bul­garia si mai cu seama romanii si bulgarii insisi, trebuie sa‑i faca fata mai ales in ultimii ani in care a avut loc extinderea si integrarea, libera circulatie aducandu‑i intr‑o “arhitec­tura” comuna, a decalajelor dintre scenariile de dezvoltare si cotidianul transfrontalier.

Desi progresele inregistrate dupa 1 ianuarie 2007 sunt peste asteptari se mentine o atitudine de expectativa, integrarea regionala reprezentand un camp de posibilitati si oportunitati inca insuficient valorizat in contextul unui trend de polarizarea sociala, informationala si economica in ambele tari, intre factorii de risc numarandu‑se si riscul cultural in care pot fi reperate atat influente de lunga durata ale intaririi granitei din perioada regimului comunist, cat si influenta globalizarii, prin intarzierea unei identificari regionale dunarene si a avantajelor care decurg din aceasta.

Daca studiul reprezentarilor sociale in comunism si postcomunism beneficiaza de o acoperire stiintifica ampla cu un accent pe efectele de lunga durata in memoria sociala a ideologiei nationaliste (izolare si pasivitate, nivelarea diferentelor, fracturarea constiintei sociale datorata propagandei si mecanismului supravegherii totale, xenofobie si intoleranta etnica, s. a) mai putem vorbi, oare, la distanta de doua decenii si ca urmare a deschiderii societatii est si sud‑est europene despre un blocaj generat de logica diviziunii, de tip noi vs ei, de imagini ale alteritatii marcate de reprezentari inertiale in perceptia reciproca a comunitatilor aflate de‑a lungul granitelor interne si externe al UE? Poate fi corelat deficitul de identificare transfrontaliera cu dezvoltarea inegala a acestor regiuni aflate de‑a lungul Dunarii? Care sunt efectele schimbarilor de perceptie a regiunii dunarene din ultimii ani ca urmare a programelor de dezvoltare transfrontaliera si inter‑regionala derulate in zona de interes pentru studiul nostru si daca persista un “vid de imagini de identificare” relevat de studii si cercetari ale zonei transfrontaliere Romania ‑ Bulgaria.

Este identitatea transfrontaliera o iden­titate ‑ proiect strict operativa, generata exclusiv prin vointa actorilor politici si economici, sau este corelata ideii si istoriei europene si dunarene si prin acestea, participa la o unitate a Europei prin cele doua jumatati ale sale, idee care traverseaza multiplicitatea straturilor de civilizatie pentru a recupera o imagine de ansamblu, o dinamica a schimburilor si o revalorizare a axelor de convergenta intre nord si sud, intre est si vest peste liniile de falie inregistrate de reprezentarea negativa a Balcanilor si in general de cadrul politic versatil al Europei Centrale si de Sud‑Est.

“Spiritul Dunarii” a reprezentat un tip de experienta care ne‑a permis observarea mediului intern al unui proiect transfrontalier prin nucleul reprezentat de actorii implicati direct in implementare, mediul imaginat interferand cu cel al interactiunilor directe si indirecte stimulate de proiect la nivelul echipei, expertilor, comunitatilor si actorilor locali. S‑a limpezit o “regiune semantica” articulata tematic si intuitiv prin setul de imagini fotografice ale fluviului Dunarea. Imbinarile inedite ale artei fotografice cu tehnologia au permis redescoperirea spiritualitatii spatiului dunarean si a unui cod al identificarii transfron­taliere care imbina setul de semnificatii pragmatice (problematici economice, crize, subdezvoltare) cu imaginile poetice si sentimentul naturii.

Relevarea patrimoniului dunarean prin surprinderea elementelor specifice in si prin expresivitatea individuala si prin interpelarea directa a observatorului in comunicarea prin imagini, recompun proximitatea ca joc de imagini: peisaje naturale si industriale, scene de viata cotidiana, mestesuguri si ocupatii traditionale, evenimente culturale, articuleaza semnele in ansambluri care reflecta nu numai schimbarile dar si recurenta simbolismului apei mari in stratul profund al reprezentarii sociale si culturale avand ca efect si “o trezire la poezie” care consolideaza mutual identificarea transfrontaliera si mizele sale practice.

Regiune inca “secundara”, reflectata ocazional de mediul informational preocupat de spectacolul politic, de divertisment si de concentrarea intereselor mediatice asupra centrelor nationale, zona transfrontaliera este pe drumul spre o redimensionare a vizibilitatii sociale iar proiectul cultural se dovedeste un mediu educational apt sa genereze schimbarea normelor de interpretare la nivelul comu­nitatilor locale, proces de care depinde formarea “undelor” sinergice.

Cazul reprezentat de fluviul Dunarea ‑ o granita naturala a mai multor tari si popoare, centru spiritual al regiunii transfrontaliere implica jocul de oglinzi ‑ de la mitologie si religie la poezia populara si la literaturile moderne, de la studiile comparative la limbajul sec al cifrelor care reflecta fara dubiu schimbarea normelor si a paradigmelor.

Dupa cum afirma prof. dr. Penka Angelova, “instruirea e patria” (studiul “Discursuri ale identitatii Bulgaria si Romania. Observatii comparative”) iar transferarea acestor eforturi in manuale si in educatia interculturala este imperios necesara si stringenta.