EXPRIMAREA COMPLIMENTULUI IN LIMBA ROMANA ACTUALA

Cuprinsul cărţii EXPRIMAREA COMPLIMENTULUI IN LIMBA ROMANA ACTUALA

PREFATA (P. Gh. Barlea)/ 11

SIGLE SI ABREVIERI/17

1. INTRODUCERE/ 21

1.1. Argument /21

1.2. Stadiul cercetarilor/ 25

1.3. Materialul de lucru si inregistrarea textelor-suport /29

1.4. Metodele de lucru /33

1.4.1. Analiza pragmatica a complimentului /33

1.4.2. Complimentul in lumina teoriilor lui J. L. Austin si J. R. Searle/ 39

1.4.3. Interactiune ritualica si determinare identitar culturala in analiza complimentelor / 49

1.4.4. Perspectiva semiotica in abordarea complimentului /53

1.5. Precizari terminologice/ 64

2. IN CAUTAREA UNEI DEFINITII/ 71

2.1. Genul proxim si diferenta specifica: „principiul politetii” in structurarea complimentelor/ 71

2.2. Abordarea psiholingvistica si sociolingvistica/ 79

2.3. Functiile complimentului/ 84

2.3.1. Contextul conversational pozitiv /84

2.3.2. Functia psihologica/ 85

2.3.3. Functia sociala/ 89

2.3.4. Functia comunicativa/ 92

2.4. O definitie posibila/ 95

3. TIPOLOGIA COMPLIMENTELOR IN LIMBA ROMANA /99

3.1. Atitudini si cuvinte. Criterii de clasificare/ 99

3.2. Structurile de suprafata/ 100

3.2.1. Structura morfologica a complimentului /100

3.2.1.1. Complimente cu centru adjectival / 101

3.2.1.2. Complimente cu centru adverbial /108

3.2.1.3. Complimente cu centru substantival/ 111

3.2.1.4. Complimente cu centru verbal/ 114

3.2.1.5. Alte tipuri morfologice/ 117

3.2.2. Structura logico-sintactica a complimentului /120

3.2.2.1. Organizarea la nivelul propozitiei / 120

3.2.2.2. Enunturile structurate si enunturile nestructurate/ 124

3.2.2.3. Propozitii construite cu predicat nominal sau tipul „Tu esti...” / 126

3.2.2.4. Propozitii construite cu verbul a avea sau tipul „Tu ai...” /133

3.2.2.5. Propozitii construite cu verbul a face sau tipul „Tu faci...” /140

3.2.2.6. Enunturi bazate pe verba sentiendi/ 143

3.2.2.7. Organizarea la nivelul frazei/ 145

3.2.2.8. Atributiva explicativa in organizarea complimentelor dezvoltate/ 146

3.2.2.9. Subordonata temporala in organizarea complimentelor dezvoltate /147

3.2.2.10. Subordonata conditionala in organizarea complimentelor dezvoltate/ 149

3.2.2.11. Alte tipuri de organizare a frazei /152

3.2.2.12. Concluzii cu privire la organizarea logico-sintactica a complimentului /156

3.2.3. O incercare de clasificare onomasiologica a complimentelor / 157

3.2.3.1. Termeni care exprima calitati fizice/ 159

3.2.3.2. Termeni care exprima calitati spirituale/ 162

3.2.3.3. Termenii care vizeaza obiecte personale de valoare /165

3.2.4. Perspectiva stilistica. Intre standardizare si creativitate/ 168

3.2.4.1. Complimentul – un cadou verbal frumos ambalat /168

3.2.4.2. Complimentele stereotipe/ 169

3.2.4.3. Complimentele supraornate /173

3.2.4.3.1. Epitetul /177

3.2.4.3.2. Comparatia/ 185

3.2.4.3.3. Metafora /191

3.2.4.3.4. Enumeratia/ 197

3.2.4.3.5. Repetitia/ 201

3.2.4.3.6. Hiperbola/ 204

3.2.4.3.7. Alte figuri de stil din structura complimentului

/ 210

3.2.4.4. Elemente dialectale si argotice in formularea complimentelor/ 210

3.2.4.5. Concluzii cu privire la structura stilistica a complimentului/ 213

3.2.5. Componenta contextual-tematica a pragmaticii complimentelor/ 216

3.2.5.1. Complimente performate in cadrul relatiilor socio-profesionale/ 216

3.2.5.2. Complimentele pentru persoanele dragi /219

3.2.5.3. Alte contexte favorizante/ 222

3.3. Structurile compozitionale/ 223

3.3.1. Complimentele „pure” si complimentele hibride/ 223

3.3.2. Complimentele de abordare (opener) / 223

3.3.3. Complimentele de prezentare a unei persoane (introducing)/ 225

3.3.4. Salutul-compliment/ 226

3.3.5. Relatii speciale intre locutori/ 227

3.3.6. Declaratia de dragoste si complimentul228

3.3.7. Complimentele cu structura argumentativa/ 230

3.4. Structurile de profunzime/ 231

3.4.1. De la intentionalitate la reusita pragmatica /231

3.4.2. Adecvarea si inadecvarea la situatia de comunicare/ 232

3.4.2.1. Complimentele adecvate/234

3.4.2.2. Complimentele inadecvate/ 238

3.4.2.2.1. Complimentul incifrat sau complimentul-surpriza /240

3.4.2.2.2. Complimentul „cersit” /246

3.4.2.2.3. Complimentul de supralicitare din partea destinatarului/254

3.4.2.2.4. Complimentul in absentia /258

3.4.2.2.5. Complimentul ambiguu/ 264

3.4.2.2.6. Complimentul deturnat /268

3.4.2.2.7. Complimentul intors / 270

3.4.2.2.8. Complimentul cu validare incerta /274

3.4.2.2.9. Falsele complimente – ironia, reprosul, atacul mascat etc. /277

3.4.2.2.10. Complimentul respins/ 287

3.4.3. Concluzii cu privire la tipologia complimentelor/289

4. TIPOLOGIA RASPUNSURILOR DIN STRUCTURA COMPLIMENTELOR/ 290

4.1. Paradigma binara a complimentului/ 290

4.2. Raspunsuri nemarcate vs raspunsuri marcate/ 294

4.2.1. Raspunsuri nemarcate simple/ 295

4.2.2. Raspunsuri nemarcate complexe /299

4.2.3. Raspunsuri marcate/ 304

4.3. Validarea si invalidarea actiunii complimentatorului/305

4.3.1. Raspunsuri pentru complimentele acceptate / 305

4.3.1.1. Raspunsuri de exprimare a recunostintei/ 308

4.3.1.2. Raspunsuri insotite de comentariu / 310

4.3.1.3. Raspunsuri insotite de comentariu–istorie/314

4.3.1.4. Raspunsurile-compliment redirectionat/317

4.3.1.5. Raspunsuri-compliment returnat /319

4.3.1.6. Raspunsul ca metacompliment/ 322

4.3.2. Raspunsurile neutre/ 326

4.3.3. Raspunsurile de evitare a asumarii complimentului/330

4.3.4. Raspunsuri pentru complimentele neacceptate/334

4.3.4.1. Autocomplimentarea ca raspuns /335

4.3.4.2. Raspunsurile-intrebare /338

4.3.4.3. Raspunsuri de atenuare a meritelor laudate/ 342

4.3.4.4. Raspunsuri de supralicitare a evaluarii/ 344

4.3.4.5. Raspunsurile minimalizatoare/ 346

4.3.4.6. Raspunsurile facetioase /350

4.3.4.7. Raspunsurile ironice/ 351

4.3.4.8. Raspunsuri descurajatoare /352

4.3.4.9. Raspunsuri de exprimare a dezacordului total / 355

4.4. Raspunsurile paraverbale si nonverbale /356

4.4.1. Elementele paraverbale/ 356

4.4.2. Elementele nonverbale /357

4.5. Tacerea si rolul ei in raspunsul la enuntul laudativ/ 357

4.6. Dinamica distantelor sociale in formularea raspunsurilorla enunturile laudative/ 360

4.7. Concluzii privind raspunsurile din structura complimentelor/366

5. PARTICULARITATI CULTURAL-LINGVISTICE IN EXPRIMAREA COMPLIMENTULUI/ 372

5.1. Specificul cultural si decodificarea mesajuluicompliment/372

5.2. Complimentele in cultura germana /375

5.3. Complimentele in limba engleza / 377

5.4. Complimentele in cultura japoneza /379

5.5. Complimentele vorbitorilor arabi / 381

5.6. Complimentele in spatiul cultural turcesc/ 382

5.7. Complimentele in spatiul cultural francez/ 383

5.8. Complimentele in spatiul cultural chinez/ 384

5.9. Complimentul in spatiul cultural spaniol /386

5.10. Concluzii cu privire la specificul cultural al complimentelor/ 388

CONCLUZII/ 390

BIBLIOGRAFIE /397

1. Surse /397

2. Tratate, manuale, ghiduri ale bunelor maniere/397

3. Referinte bibliografice/ 398

4. Dictionare / 412

Cuvânt înainte EXPRIMAREA COMPLIMENTULUI IN LIMBA ROMANA ACTUALA

Lucrarea tinerei cercetatoare Oana-Petruta Popa trateaza fapte de limba din sfera actelor de vorbire expresive, mai precis – complimentul, din perspectiva competentelor si performantelor probate de catre vorbitorii limbii romane in formularea enunturilor respective.

Autoarea isi circumscrie cu grija domeniul de cercetare, intrucat aprecierile laudative din sfera actelor de vorbire ornate, protocolare, se pot confunda usor unele cu altele: evaluarile didactice si profesionale, laudele de incurajare si stimulare, anumite formule nestandardizate de salut, declaratiile de dragoste etc. pot contine complimente, se pot identifica cu acestea, dupa cum pot sa nu aiba prea multe elemente in comun. In principiu, autoarea constata ca un compliment reprezinta o evaluare onesta, chiar daca nu neaparat obiectiva, dezinteresata si neaparat validata ca atare de catre receptor, fie printr-o formula uzuala de multumire, fie printr-un compliment „intors”, fie, pur si simplu, printr-un gest de aprobare, printr-un zambet de recunostinta etc. In orice caz, numai o comunicare face-to-face, incadrata intr-un schimb oarecum ritualic de replici confera statutul de compliment propriu-zis unor asemenea acte de vorbire. Cazurile speciale – de compliment indirect (redirectionat, mascat etc.), de fals compliment sau de raspuns negativ, de absenta a raspunsului etc. sunt tratate in paragrafe speciale din clasificarile propuse in teza.

Analizele se bazeaza pe un bogat corpus de exemple, desi autoarea afirma in cateva randuri ca in societatea moderna asemenea schimburi protocolare de aprecieri se manifesta mult mai rar decat in epocile vechi, mai ales in cele baroce. Cele mai multe texte sunt culese din vorbirea cotidiana, prin efortul reunit al mai unor culegatori din anturajul autoarei, de-a lungul a cinci ani de inregistrari mai mult sau mai putin sistematice. Alte exemple au fost selectate din textele literare, din mass-media, din surse informatice, precum si din lucrarile teoretice consultate.

Intreg corpusul este supus unor analize operate cu instrumentele de lucru ale pragmaticii lingvistice, ale teoriilor moderne consacrate interactiunilor verbale, ale psiholingvisticii si sociolingvisticii. In demontarea mecanismelor care genereaza un act complimentator se face apel, cum era de asteptat, la elemente de gramatica structurala si semantica, de gramatica descriptiva, deseori, cu unele incursiuni in dialectologie sau in analiza retorico-stilistica. Aceasta dorinta de a nu lasa nimic neexplicat in formularea secventelor „evaluare laudativa – raspuns – reofertare eventuala”, care ar alcatui schema definitorie a unui compliment, conduce uneori la diluarea analizelor, la coborarea in detalii banale, vizibile pentru un profesionist al stiintei cuvantului, la demersuri fastidioase pe alocuri.

In general, insa, demonstratia este solida, clasificarile rationale, punand in evidenta efortul de a descrie in detaliu un aspect deosebit de interesant si de complex, in acelasi timp, al actelor protocolare de limba.

Perspectiva de abordare este una predominant lingvistica, desi interactiunile respective se circumscriu unor contexte socio-psihologice si comportamentale vizand un anumit aspect al relatiilor interumane. In analiza enunturilor respective, autoarea decodifica mesajele la trei niveluri: structura de suprafata, structura compozitionala si structura de profunzime. Toate, insa, sunt raportate la datele strict lingvistice, care formeaza continutul primului strat de semnificatii luat in considerare. Astfel, sunt inventariate constructii morfologice ale complimentului, mai precis, clasele gramaticale prin care se exprima termenii-cheie din evaluarile apreciative cu privire la calitatile fizice, spirituale, materiale ale „beneficiarului”, constatandu-se ca acestia sunt mai ales adjective, cum era de asteptat, dar si substantive, adverbe, verbe. Aceiasi termeni-pivot sunt analizati din perspectiva logico-semantica, in nu mai putin de trei subcapitole semnificative: unul axat pe valorile semantice propriu-zise, iar altele doua centrate pe criteriile tematico-onomasiologice ale cuvintelor care revin cu frecventa relativ mare in enunturile de tip compliment. De altfel, mici calcule statistice chiar confirma aceasta scara a frecventelor unor termeni prototipici in formularea complimentelor in limba romana (si, corespunzator, si in alte limbi). Pe de alta parte, teza in discutie inventariaza si anumite structuri sintactice recurente in constructia complimentelor, uzuale fiind cele de tipul „Tu esti...”, „Tu ai...” si „Tu faci...”, corespunzatoare celor trei tipuri de evaluari pozitive formulate, de obicei, cu privire la o fiinta umana: existenta (intr-o anumita ipostaza moralintelectuala), posesia si actiunea.

Toate acestea o conduc pe autoarea lucrarii la concluzia ca un compliment este un act de vorbire oarecum standardizat, ca structura relativ stabila, daca nu chiar fixa, ceea ce nici nu ar fi de mirare, data fiind functia sa sociala si statutul sau de act ritualic cotidian, obisnuit in lumea civilizata, chiar daca nu unitar, la diferite straturi ale societatii. De aici provin si cele cateva referiri pe care Oana Popa le face la adresa universaliilor gandirii si chiar la universaliile limbii. Totusi, fiind vorba despre un act de vorbire din seria „expresivelor”, nu automatismele sunt cele care confera trasaturi definitorii complimentului, ci inventia psiholingvistica. Acesta este motivul pentru care analiza structurilor de suprafata este incheiata printr-o incursiune in stilistica complimentelor. Acestea sunt, prin definitie, structuri cu mare incarcatura conotativa, pe masura necesitatii obtinerii performantelor pragmatice presupuse de un compliment, „bine tintit” si acceptat ca atare. Daca uzantele, precum si principiul economiei vorbirii impun si formule standardizate, autoarea isi propune sa vada cat anume din acestea reprezinta, totusi, acte de vorbire ingrijite si in ce masura o apreciere supraornata stilistic isi pastreaza statutul de compliment sincer si eficient.

Concluzia este ca delimitarea intre cele doua extreme urmeaza contururi foarte fragile, orice exagerare intr-un sens sau altul putand anula efectul de compliment autentic. Daca exista o standardizare, aceasta se afla la nivelul de profunzime, unde actioneaza niste scheme logice general umane. Relatiile de tipul „cauza/efect”, relatiile conditionale, consecutive etc. se reflecta in structurile logico-sintactice ale evaluarilor amiabile si, de aici, asupra selectiilor lexico-semantice, fono-morfologice s.a.m.d.

Intre aceste doua straturi se afla cel de legatura, al arhitecturii schimbului de replici care alcatuiesc un compliment propriu-zis. In principiu, este vorba despre enunturi asertive, cu aspect emfatic, exclamativ, dar deseori un compliment se poate formula si printr-o propozitie/fraza interogativa, alteori pe formulele paradoxale ale negatiei etc. In orice caz, toate cele trei niveluri se afla intr-o stransa interdependenta, iar efectul final este rezultatul armonizarii lor si adaptarii lor la continutul mesajului, la personalitatea destinatarului si la contextul extralingvistic al actului comunicarii.

Aceeasi grija maxima pentru clasificari riguroase, dupa criterii solide – pragmatice, lingvistice, socio-psihologice etc. – se remarca si in analiza raspunsurilor la compliment, considerate, cum s-a inteles din cele aratate aici, parte integranta din actul de vorbire descris in teza. Si asta, pentru ca aprecierea laudativa se deosebeste de actele de vorbire similare din sfera interactiunilor verbale protocolar-emfatice si ritualice numai in masura in care raspunsul ii confera si ii valideaza statutul de compliment. Acesta este motivul pentru care capitolul consacrat raspunsurilor este aproape la fel de mare ca si cel al „enuntului prim”, cum este denumita partea laudativa propriu-zisa, intr-o terminologie destul de flexibila, capabila sa ilustreze complexitatea si mobilitatea conceptului de baza cu care opereaza.

In sfarsit, discutia fundamentala despre raportul dintre standardizare si creativitate in formularea complimentelor revine si intr-un mic capitol destinat modului de construire al acestor acte de vorbire in alte limbi si in alte culturi – prin comparatie cu limba, cultura si civilizatia romaneasca.

Rezultatele scurtei incursiuni in maniera de complimentare a diferitelor popoare conduce spre aceeasi viziune duala. Pe de o parte, functioneaza universaliile limbii si ale gandirii.

Toti oamenii apreciaza si tin sa faca cunoscut acelasi lucru semenilor lor – valorile etice, estetice, comportamentale. Schemele logice, de profunzime, sunt aceleasi, difera doar virtutile limbii respective, acel „geniu intern” al fiecarei limbi, pe care il invoca Wilhelm von Humboldt. Difera, de asemenea, competentele si performantele fiecarui complimentator si complimentat, dar si sistemul de referinte din fiecare tip de identitate culturala. Autoarea exemplifica aceste diferente prin tabú-urile unor culturi cu privire la aprecierile calitatilor fizice ale femeilor, preferinta unor popoare pentru formulele fixe etc.

Lucrarea este interesanta prin subiectul tratat si valoroasa prin efortul imens de a aborda sistematic, integrator, edificator un fenomen social, psihologic si lingvistic cu mare impact in manifestarea relatiilor interumane si, corespunzator, de o mare complexitate structurala si formala, foarte delicat in privinta definirii si descrierii, un subiect netratat monografic, din aceasta perspectiva si la acest nivel, in spatiul cercetarii romanesti, dupa stiinta noastra.

Prof. univ. dr. Petre Gheorghe Barlea

Despre autor

Oana-Petruta Popa