Bazele programării liniare

Încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, problemele de optimizare au început să fie studiate în cadrul domenilor matematice şi fizice şi s-au extins, o dată cu dezvoltare tehnico-ştiinţifică, la probleme practice din domeniul ingineresc şi economic. Ulterior, datorită dezvoltării tehnicilor de prelucrare automată a datelor, a fost posibilă manipularea unui volum extrem de numeros de date. Necesitatea conducerii marii varietăţi a sistemelor economice complexe a determinat apariţia numeroaselor reprezentări economico-matematice concrete prin conceptul de model de programare matematică, respectiv de  programare liniară. Abordarea teoretică are drept sursă primele probleme referitoare la organizarea optimă a transporturilor maritime, necesităţile de aprovizionare a frontului, precum şi planificarea misiunilor militare. Metoda simplex, algoritmul care stă la baza rezolvării problemelor de programare liniară, este concepută de  G. Dantzig şi J. Von Newmann în anul 1947. De menţionat contribuţia ulterioară prin lucrările unor matematicieni şi economişti ca T. Koopmans, L. Ford, D. Fulkerson, W. Cooper si H. Kuhn. Caracterul interdisciplinar al analizei economice şi fundamentarea deciziilor rezidă în metodele de cercetare şi cunoaştere, instrumente utilizate în cibernetica economică, informatică şi analiza sistemelor. De amintit apariţia şi dezvoltarea altor tipuri de programări: pătratică, convexă, în numere întregi, stohastică si dinamică.

Autoarele