Marketing politic şi consultanţă guvernamentală

Marketingul politic este o practică specifică doar societăţilor democratice, de aceea cunoaşterea tehnicilor lui specifice este la stadiul incipient în România.

Ceea ce se ştie mai puţin însă este faptul că marketingul politic nu mai este demult o activitate de campanie, valabilă doar în perioadele de alegeri, ci a devenit o practică permanentă, de fapt aşa cum sunt şi campaniile electorale.

După câştigarea alegerilor, partidele politice şi candidaţii câştigători se confruntă cu testele dure ale guvernării. Abia din acel moment, sprijinul experţilor este mai important ca oricând.

Nu putini sunt specialiştii care critică adesea tehnicile sofisticate ale marketerilor politici (specialiştilor în marketing politic), mai ales în situaţiile în care aduc la guvernare unii incompetenţi, care au fost învăţaţi doar cum să se comporte ca « actori politici », pe « scena media », pentru a capta c\t mai multe voturi. Odată terminată campania, aceştia se confruntă cu problemele complexe ale societăţii, cărora nu le pot face faţă.

România a avut multe situaţii ca cele descrise mai sus, în care s-a pus problema competentei guvernamentale, fără însă a se găsi cele mai bune soluţii în acest sens.

Lucrarea de fată este prima care se ocupă cu problema consultantei guvernamentale, aceasta fiind asociată cu tipul de marketing politic, din timpul şi mai ales de după campania electorală. Ne propunem deci să explicăm modul în care se exercită practica unei consultante continue.

Consultanţii în general nu sunt persoane care iau decizii, ci sfătuitori ai celor care iau decizii, pentru ca acestea să fie cât mai bune la un moment dat, sprijinind astfel prim miniştri, miniştri de resort, prefecţi, înalţi funcţionari publici, demnitari în general, în deciziile lor guvernamentale.

Un studiu recent al Institutului de Politici Publice arăta o situaţie îngrijorătoare în România: consilierii guvernamentali se ocupă de alte probleme decât de cele care ar trebui să intre în atribuţiile lor: profilul lor, spun cercetătorii, ar trebui să fie « cel al unui expert cu referinţe solide în domeniul său de activitate, care îl recomandă pentru a ocupa o asemenea funcţie, şi care îşi asumă, alături de politicianul ales / numit, o serie de decizii strategice în domenii de interes naţional, regional sau local (sectorial), după caz" (Elena Iorga şi Raluca Gabriela Mihai, 2005 -Consilierii personali ai demnitarilor – cine sunt, ce fac şi cum se realizează astăzi activitatea de consiliere la nivelul ministerelor şi al prefecturilor din România, Bucureşti: Institutul pentru Politici Publice, decembrie).

Consilierii politici personali şi experţii pe probleme de politici publice ar trebui să reprezinte un corp de elită,'de adevăraţi tehnocraţi, care stăpânesc „arta şi ştiinţa guvernării" şi care sunt recunoscuţi ca atare în breasla lor şi în cadrul elitei societăţii.

Am folosit în lucrarea de fată numeroase exemple de „bune practici", preluate din studiile elaborate în ţările cu democraţii consolidate, exemple demne de urmat pentru marketerii politici, pentru consultanţii guvernamentali români, dar abordarea noastră s-a concentrat pe „adevărata consultantă" (Milan Kubr, 1992 - Management Consulting), care este consultanta externă, aceasta fiind continuu asociată cu marketingul politic, pe care îl înglobează.

Pentru o cât mai comprehensivă înţelegere a practicilor de marketing politic şi de consultantă politică / guvernamentală, din ţările dezvoltate din punct de vedere democratic şi social-economic, am utilizat o bogată bibliografie străină şi românească, precum şi numeroase tabele şi grafice (peste 100). Toate acestea au vizat şi o înţelegere mai bună a practicilor şi a rezultatelor obţinute de specialişti de prim rang.

Lucrarea se adresează deci, politicienilor şi mai ales practicienilor în marketing politic şi consultanţilor politici / guvernamentali, dar şi celor în devenire: studenţilor de la facultăţile de ştiinţe politice, ştiinţe sociale, ştiinţe jurnalistice şi ale comunicării,' ştiinţe economice, ştiinţe juridice etc.

Cartea este structurată pe şapte' capitole: primele două capitole realizează o analiză terminologică şi asupra obiectivelor marketingului politic / consultantei guvernamentale. Capitolul 3 vizează direct firmele de consultanţă externă şi rolul lor în campaniile electorale şi în acţiunea guvernamentală. Capitolul 4 se ocupă în mod special de rolul marketerilor şi consultanţilor într-o campanie electorală, accentuând rolul metodelor şi tehnicilor, mai ales a celor de sondare a opiniei politice locale. Capitolul 5 alocă un spaţiu consistent strategiilor şi tacticilor de comunicare politică şi de realizare a tehnicilor segmentării, ţintirii şi poziţionării pe piaţa politicii. Capitolul 6 propune câteva modele de evaluare a rolului pe care îl joacă marketerii şi consultanţii politici. în fine, capitolul 7 încearcă să întrevadă viitorul marketingului politic / consultantei guvernamentale, interferat cu rolul Internetului iar, în acest sens şi cu instituţiile internaţionale de profil.

Sperăm ca lucrarea să fie utilă tuturor celor interesaţi, cărora le aşteptăm reacţiile, care să conducă la o perfecţionare a conţinutului cărţii şi concomitent la o creştere a eficienţei marketerilor politici şi a consultanţilor guvernamentali.

Autorul