963 RON
Disponibilitate: stoc epuizat
Acest produs nu este pe stoc momentan.
Implozia Uniunii Sovietice, sfarsitul Razboiului Rece si caderea Zidului Berlinului, au bulversat radical mizele si actorii politici internationali.
Pe de o parte, Federatia Rusa si-a vazut zona de influenta complet absorbita de catre Uniunea Europeana: vechile tari satelit au preferat aderarea la aceasta din urma in locul unei aderari efemere pe langa vechiul stapan.
Pe de alta parte, Rusia insasi impartita intre o populatie care reclama o stare de bine superioara si un complex militaro-industrial care voia sa revina la vechea putere militara, joaca «rece si cald» in relatiile sale cu Uniunea Europeana.
In prezenta lucrare Gabriela Condis Y Troyano construieste cu grija si migala grile de analiza cu variante multiple, care deschid posibilitatea unui raspuns la intrebarea: «Este Rusia un partener sau un obstacol pentru integrarea la Uniunea Europeana?»
PRIMA PARTE
CADRUL TEORETIC AL INTEGRĂRII
1. Introducere / 13
1.1.1. Apropierea de liberalismul lui Thomas Hobbes / 13
1.1.2. Apropierea socialistă a lui Karl Marx / 14
1.1.3. Modelul utilitarist al secolului XX (Walras-Pareto) / 15
1.1.4. Apropierea etică a libertarianismului lui John Ralws / 16
1.2. Mizele fundamentelor societăţii civile / 16
1.3. De la contractul social la contractul supranaţional / 17
2. Legăturile dintre UE şi Rusia: mondializare, regionalizare sau integrare? / 19
2.1. Procesul de mondializare-globalizare / 20
2.2. Procesul de regionalizare / 21
3. Fundamentele socio-economice şi politice ale integrării / 26
3.1. Individul, Naţiunea – Statul - Regiune supranaţionale: acelaşi principiu ? / 26
3.2. Regiunea supranaţională creată prin voinţa politică şi morală (John RALWS) / 29
3.3. Lecţii de luat aminte pentru analiza politicii UE – Rusia / 32
4. O apropiere sociologică a integrării / 35
4.1. Gândirea sociologică a secolului XX / 35
4.2. Teoria lui Max Weber despre capitalismul modern / 37
4.3. Un model webernian al integrării / 40
4.4. Sistemul de afaceri după Weber / 41
4.5. Construcţia analizei unui sistem de afaceri / 45
A DOUA PARTE
APLICAREA MODELULUI
5. Contextul istoric al relaţiilor UE-Rusia / 47
5.1. Perioada care precede duopolul americano-sovietic / 48
5.1.1. Apariţia Uniunii Sovietice / 48
5.1.2. Primul Război Mondial / 49
5.1.3. Formarea alianţelor în timpul Primului Război Mondial / 50
5.1.4. Originile Primului Război Mondial / 52
5.1.5. Rusia în Primul Război Mondial / 58
5.1.6. Statele-Unite în Primul Război Mondial / 58
5.2. Al DoileaRăzboi Mondial şi noile alianţe / 63
6. Sfârşitul celui de-al Doilea Război şi apariţia duopolului : USA-URSS / 65
6.1. Alianţa democraţiilor liberale în jurul Statelor-Unite / 67
6.1.1. Primele fisuri în Alianţa democrat –liberală / 67
6.1.2. Rivalitatea politică anglo-franceză în UE / 69
6.1.3. Rivalitatea economică între Franţa şi Regatul Unit / 70
6.1.4. Rivalitatea monetară între Franţa şi Regatul Unit / 71
6.2. Începutul Războiului Rece: apariţia duopolului ideologic / 72
6.2.1. Criza din Berlin din 1948 / 72
6.2.2. Criza din Cuba din 1962 / 73
6.2.3. Câmpul de rivalităţi din timpul Războiului Rece / 76
6.3. Presiunea nucleară a celor Două mari Puteri / 77
6.4. Dispariţia din Europa a “tablei de şah” politice şi rolul RFG / 78
7. Noua Europă economică văzută ca forţă politică / 80
7.1. Naşterea Europei comunitare / 80
7.2. Dezvoltarea Uniunii Europene : Tratatele / 82
7.2.1. Problematica Constituţiei Europene / 83
7.2.2. Tratatul de la Lisabona / 83
8. Implozia Uniunii Sovietice şi a noii geopolitici / 85
8.1. Căderea URSS-ului – Sfârşitul unui imperiu / 85
8.2. Moştenirea politică a lui Putin / 86
8.3. Mizele şi zonele ţintă ale UE şi Rusiei / 88
8.3.1. Mizele politice / 89
8.3.2. Mizele militare / 92
8.3.3. Mizele economice / 92
9. O primă apropiere de sistemul de afaceri în Rusia modernă / 99
9.1. Rolul nomenclaturii şi al serviciilor secrete : mafiile / 100
9.2. Proprietatea de Stat şi proprietatea privată / 101
9.3. Greutatea industriei şi a armamentului / 102
9.4. Rădăcinile răului : erorile lui Elţîn şi stângăciile instituţiilor internaţionale / 105
9.4.1. Naşterea unei oligarhii / 106
9.4.2. Pierderea pieţelor la nivel internaţional / 107
10. Contradicţiile interne ale Uniunii Europene / 109
10.1. Politice (federalism sau asociaţie) / 109
10.2. Economice (zonele de influenţă şi problema energiei) / 110
10.3. Militare (Apărarea europeană + NATO+ USA) / 110
11. Rusia – Uniunea Europeană: miza vecinătăţii comune / 112
11.1. O vecinătate dificilă / 112
11.2. Rusia în faţa politicii Uniunii Europene în spaţiul post-sovietic: întoarcerea logicii jocului la suma nulă / 115
11.3. Reacţia rusă faţă de Politica de Vecinătate / 116
11.4. Un reflex al cortinei de fier / 118
11.5. Doi poli de atracţie pentru vecinii comuni / 123
11.6. Un joc cu trei actori: Rusia-UE-USA / 123
11.7. Rusia, UE şi conflictele îngheţate / 125
11.8. Un obstacol insurmontabil: naţionalismul foştilor sateliţi / 127
11.9. Care este locul Rusiei în Europa / 132
12. Benchmarking-ul între UE şi Rusia : tablou sintetic / 144
12.1. Analiza sistemului de afaceri UE – RUSIA / 144
12.2. Sistemul business / 144
12.3. Instituţii / 146
12.4. Cultura / 148
13. Concluzii generale / 151
ANEXE
A. Dezacordul metodelor / 155
B. Succesul Forţelor Axei în Europa (1939-1942) / 159
C. Principalele concepte şi subiecte abordate / 159
Bibliografie / 177
Procesul integrării regionale este un proces de socializare, nu între indivizi, ci între naţiuni şi/sau state. Din acest punct de vedere el este întotdeauna analizat cu instrumentele clasice ale Politicii internaţionale.
Ori, aceste instrumente se aplică la obiective de relaţie între state/naţiuni prin definiţie suverane şi independente din punct de vedere politic. Astfel, integrarea, din punct de vedere al Politicii Internaţionale se reduce la procesul de armonizare între politicile naţionale cu scopul de a evita sau reduce conflictele. Nimic de-a face cu o voinţă de integrare economică, socială sau culturală.
Pentru a fi deci pertinentă, o analiză a integrării ar trebui să se facă printr-o apropiere globală (multidimensională): economică, politică, socială şi culturală. Ori, pentru a face acest lucru, trebuie să recurgem la analize, urmând modelele şi doctrinele clasice ale sociologiei şi ale filosofiei politice.
În această lucrare, încercăm să construim, într-o primă etapă, un model care poate să ne permită studiul acestui proces în Uniunea Europeană într-o lumină nu numai economică şi politică, ci şi într-o apropiere “holistică şi sistemică”, urmărind gândirea lui Max WEBER şi a altor teoreticieni ai societăţii.
Originalitatea metodei weberiene este că se aplică sistemelor moderne ale capitalismului, adică ceea ce el desemnează ca “sisteme de afaceri” (SA). Aceste SA se supun la două logici precise: o logică materială (inovaţia şi tehnologia) şi o logică ideologică (cea a ideilor şi valorilor societăţii).
În a doua etapă este vorba despre aplicarea acestui model subiectului nostru, pentru a găsi un răspuns pertinent la întrebarea pusă: se poate vorbi despre integrarea europeană fără Rusia?
* * *
„Este vorba despre Rusia care evoluează în aşa măsură încât îşi vede viitorul, nu în constrângerile totalitare impuse ei şi altora, ci în progresul săvârşit în comun de către oameni şi popoare libere. Este vorba despre naţiunea care şi-a făcut sateliţi pentru a-şi putea juca rolul în Europa reînnoită(...). Este vorba despre cele şase state care, sperăm, sunt pe cale să realizeze comunitatea economică a Europei Occidentale, parvenind a se organiza în domeniul politic şi cel al apărării, pentru a face posibil un echilibru nou al continentului nostru. Este vorba despre Europa, mama civilizaţiei moderne, întinzându-se de la Atlantic la Urali în fuziune şi cooperare în vederea dezvoltării imenselor sale resurse şi în maniera de a juca, împreună cu America, fiica sa, rolul care îi revine în ceea ce priveşte progresul celor două miliarde de oameni care au nevoie disperată de acest lucru”.
Charles de Gaulle,
conferinţa de presă ţinută la Palatul Élysée,
în 4 februarie 1965
„Sunt ferm convins că unitatea completă a continentului nostru nu va putea fi săvârşită decât dacă Rusia, care este cel mai vast stat european, face parte integrantă din proces. Astăzi, construind un Stat democratic suveran, împărţim valorile şi principiile vastei majorităţi a europenilor. (…). Este în interesul nostru ca Europa să fie stabilă, prosperă şi unită. (…).Dezvoltarea legăturilor elaborate cu UE răspunde la alegerea examinată a Rusiei.”
|
Scrisoarea preşedintelui rus Vladimir Putin comemorând
a 50-a aniversare de la semnarea tratatului de la Roma,
pe 25 martie 2007
Gabriela Condis y Troyano
Gabriela Condis Y Troyano este membră a Asociaţiei Europene a Educaţiei (AEDE), cu sediul in Franţa. A urmat un program de master la Universitatea Lumiere (Lyon II). A publicat la Editura Universitară lucrarea „Rusia – partener sau obstacol al integrării Uniunii Europene”, in care analizează aplicarea modelului comparativ al lui Max Weber la structurile socio-politice ale Federaţiei Ruse şi integrarea în UE.
Volume omagiale
Contabilitate
Geografie
Preceptele dreptului sunt: sa traiesti cinstit, sa nu vatami altuia, sa dai fiecaruia ce i se cuvine
Mihai Eminescu Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 -15 iunie 1889) a fost poet , prozator roman,   ... citeşte mai mult →
KIERAN ST.C. BRADLEY Born in 1957; law degree (Trinity College, Dublin, 1975-79); Research assistant ... citeşte mai mult →