Indrumator pentru studiul diacronic al limbii romane

Cuprinsul cărţii Indrumator pentru studiul diacronic al limbii romane

CUVANT INTRODUCTIV /7 

 ASPECTE TEORETICE /11 

Preocupari pentru normarea si cultivarea limbii romane literare/11

Notiunea de limba literara. Definitie/12

Caracterul normat al limbii romane literare/15

Dinamica limbii literare. Constituirea in timp a normei lingvistice. Abatere, tendinta, norma/17

Caracterul cultivat al limbii romane literare/30

Raportul dintre limba literara si limba artistica/31

Originile limbii romane literare. Teorii privind epoca de formare a limbii romane literare/35

Baza dialectala a limbii romane literare. Raportul dintre limba literara si graiuri/38

Periodizarea limbii romane literare/43

Epoca veche. Inceputurile scrisului in limba romana/45

Conditiile in care au aparut cele mai vechi scrieri romanesti/47

Dezvoltarea limbii romane literare pana la jumatatea secolului al XVII-lea (1640)/50

Monumentele de limba scrisa din secolul al XVI-lea si prima jumatate a secolului al XVIIl-ea/50

Structura lingvistica a textelor din secolul al XVI-lea – inceputul secolului al XVII-lea (pana la 1640)/55

Fonetica/55

Morfologie/58

Sintaxa/74

Lexic/81

Evolutia limbii romane literare in perioada 1640–1780/97

Observatii si opinii ale carturarilor despre limba romana literara/98

Monumente de limba literara/103

Variantele stilistice ale vechii romane literare/107

Structura limbii romane literare in perioada 1640–1780/112

Fonetica/112

Morfologie/114

Sintaxa/117

Lexic/136

 APLICATII (TEXTE PROPUSE SPRE ANALIZA) /159

 DICTIONAR DE TERMENI LINGVISTICI /179

DIN TERMINOLOGIA SCRIERILOR VECHI ROMANESTI (DEX 1996) /195

 BIBLIOGRAFIE SI ABREVIERI /199

Cuvânt înainte Indrumator pentru studiul diacronic al limbii romane

Studentilor mei de ieri, de azi si de maine

Aflata la a doua editie, cartea de fata, destinata in primul rand studentilor de la facultatile de litere, reprezinta cursul tinut timp de mai multi ani la Universitatea “Ovidius” din Constanta si trateaza primele momente din istoria limbii romane literare; in acelasi timp, ea aduce unele elemente de originalitate, fie in interpretarea, fie in datarea unor fapte de limba.

Lucrarea are la baza o bogata bibliografie de specialitate, mai veche si mai noua, consacrata acestei probleme, pe care am dorit astfel sa o facem cunoscuta si sa o punem la dispozitie studentilor nostri. Am valorificat si cateva idei din studiile si cercetarile personale – unele publicate in ultimii ani, altele, la care inca mai reflectam – referitoare la diversele compartimente ale vechii romane literare: morfologie, sintaxa, lexic. Unele dintre informatiile din curs au fost abordate si in cartile nostre anterioare referitoare la sintaxa si morfologia si lexicul vechii romane literare. Notele de subsol contin uneori informatii suplimentare, adesea necesare pentru intelegerea evolutiei unor fapte de limba. Fata de cea precedenta, prezenta editie aduce o serie de completari, rezultate atat din cercetarile personale, cat si din bibliografia cu care literatura de specialitate s-a imbogatit in ultima vreme.

Studiul de fata analizeaza limba textelor romanesti de pana la 1780, an luat ca reper, de majoritatea studiilor privitoare la istoria limbii romane literare, pentru inceputurile epocii moderne (problemele referitoare la perioada imediat urmatoare vor forma obiectul unui volum separat). Cei interesati vor gasi aici atat informatii de baza referitoare la stadiul actual al cercetarilor in domeniul evolutiei limbii romane literare, cat si detalii, controverse si eventuale subiecte de reflectie asupra unor chestiuni care isi asteapta, inca, rezolvarea. Un capitol este consacrat conceptelor de limba literara si de norma literara, precum si celor mai disputate probleme legate de acestea: originile limbii romane literare si baza dialectala a limbii romane literare. Astfel, cursul de fata reprezinta o sinteza a tuturor cunostintelor de limba insusite de studentii filologi in anii precedenti (lingvistica generala, dialectologie, istoria limbii romane, limba romana contemporana).

De cand dateaza scrierea in limba romana? Care sunt factorii care au contribuit la aparitia scrisului in limba romana? De cand putem vorbi despre o limba romana literara si cum o putem defini? Cum evolueaza, in timp, limba literara? Iata numai cateva intrebari care i-au framantat pe lingvistii si oamenii de cultura de-a lungul timpului si pe care dorim sa le abordam in cursul de fata, fara pretentia ca vom gasi raspunsul cel mai potrivit.

Structura cartii este aceea a celor mai multe studii pe aceasta tema; primele capitole definesc conceptul de limba romana literara, prezentand punctele de vedere referitoare la epoca de formare a limbii romane literare si la graiurile care au stau la baza formarii limbii romane literare. Periodizarea limbii romane literare este aceea propusa de majoritatea studiilor de specialitate: cele doua mari epoci ale limbii romane vechi (a. de la primele texte romanesti atestate si pana la 1640; b. intervalul 1640-1780) formeaza obiectul studiului de fata; nu am abordat nici in aceasta editie perioada moderna, care incepe cu 1780; pe de o parte, timpul din ce in ce mai restrans alocat orelor de istoria limbii romane in ultimii ani fac imposibila parcurgerea si insusirea unui material mai amplu; pe de alta parte, cel putin partial, perioada respectiva se studiaza la cursul de stilistica. Unele dintre capitole propun o serie de teste si aplicatii la noile cunostinte dobandite.

Faptul ca ne-am oprit cu analiza la un moment inca vechi din evolutia limbii romane ne-a impiedicat sa tratam problema dinamicii rapide, in ultimele decenii (si chiar de la un an la altul) a limbii. Daca in urma cu niste zeci de ani norma se fixa relativ incet, dupa o indelungata perioada de tatonari, de variatii, de cautare a celei mai bune modalitati de adaptare la specificul limbii, in ultimii ani dezvoltarea tehnologiei, precum si miscarile ample de populatie au avut un cuvant important de spus in evolutia si utilizarea limbii. Acest aspect l-am amintit doar in treacat la capitolul in care am abordat evolutia in timp a normei; apreciem insa ca o noua istorie a limbii romane literare, una de actualitate, ar trebui sa consemneze si sa analizeze pe larg atat faptele de limba propriu-zise, cat si cauzele economice, sociale, psihologice care sunt de natura sa genereze astfel de schimbari.

Teoria propriu-zisa este urmata de o selectie de texte romanesti vechi – redactate sau traduse in diferite zone ale tarii – propuse pentru analiza, din perioada primelor scrieri romanesti si pana la inceputul epocii moderne (1780). La acestea am pastrat (orto)grafia din editia indicata, conform normei in vigoare la data aparitiei sale.

La sfarsitul cartii am atasat un dictionar de termeni lingvistici frecvent utilizati in disciplinele diacronice, precum si o lista de cuvinte referitoare la scrierile din vechea romana literara.

Am indicat sensurile cuvintelor intre ghilimele. Abrevierile din lucrare sunt, in general, cele consacrate, prin uz, in studiile de specialitate.

Multumim tuturor celor care, prin sfaturile directe sau, in mod indirect, prin scrierile lor (ii avem in vedere pe toti cei cuprinsi in bibliografie) au pus o piatra la temelia prezentei lucrari.

Speram ca aceasta carte va fi de un real folos tuturor studentilor nostri.

                                                                                                                                                                            Autoarea

Despre autor

Aida Todi